2 Atuncea, toți aceia cari, În Israel, erau mai mari – Drept capi în seminția lor, În casele părinților – Care-au ieșit la numărare, Au adus daruri fiecare.
2 Apoi conducătorii lui Israel, căpeteniile familiilor lor, cei care erau conducătorii semințiilor, având autoritate peste cei numărați, și-au adus ofrandele.
2 Conducătorii lui Israel, șefii familiilor lor (lărgite) și aceia care erau conducătorii clanurilor – toți fiind oameni care aveau autoritate în fața celor numărați – au adus (animale ca) sacrificii.
2 Atunci, mai-marii lui Israel, căpeteniile caselor părinților lor, și-au adus darurile lor: aceștia erau mai-marii semințiilor care luaseră parte la numărătoare.
2 mai marii lui Israel, capii caselor părinților lor, au adus un dar. Aceștia erau mai marii semințiilor, aceștia sunt cei ce au fost peste cei numărați.
Când căpitanii au văzut Ce fel de daruri a făcut, De Paște, al lor împărat, Și ei, de bună voie-au dat Poporului, preoților Și-asemenea Leviților, Un mare dar. Atunci, la fel, Și Hilchia, cu Iehiel Și Zaharia au luat Un dar, pe care-apoi l-au dat, La preoții poporului, Căci peste Casa Domnului, Pe-atuncea, ei erau cei cari S-au dovedit a fi mai mari. Din ale lor mari bogății, Au dăruit la două mii Și șase sute miei. Apoi, Au dat și trei sute de boi.
Moise-i chemă pe-aceia cari, În Israel, erau mai mari Și conduceau acel popor, Ca șefi ai semințiilor. Moise, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat:
Când Solomon a terminat, Pe toți bătrânii i-a chemat, Pe căpitani-aceia cari În seminții erau mai mari, Și pe mai marii tuturor Familiilor din popor. S-au adunat, din Israel, Și la Ierusalim, la el, Toți au venit, căci Solomon Voia să mute, din Sion, Chivotul legământului.