2 „Copiilor lui Israel, Vorbește-le în acest fel: „Când un bărbat sau o femeie, O hotărâre, au să ieie, Prin care vor ca să se știe Că despărțiți doresc să fie De ceilalți, căci așa au vrut Și-o juruință au făcut – De Nazireat – ca să se-nchine Lui Dumnezeu, se vor abține
2 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când un bărbat sau o femeie face un jurământ deosebit, un jurământ de nazireat, pentru a se dedica Domnului,
2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când un bărbat sau o femeie se va despărți de ceilalți, făcând o juruință de nazireat, ca să se închine Domnului,
2 Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Fie bărbat, fie femeie, când va face o juruință deosebită, juruință de nazireu ca să se despartă pentru Domnul:
Vei rămânea însărcinată, Și-un fiu vei naște. Peste el – Peste-al său cap – în nici un fel, Briciul să nu fie trecut. Pruncul care va fi născut, Este ales, de Dumnezeu, Pentru a-I fi-nchinat mereu – Precum El a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale. Copilu-acesta va fi cel Cari, pentru-ntregul Israel, Are a fi izbăvitor Din mâna Filistenilor.”
„Eu – Pavel – rob al lui Iisus, Chemat, apostol, a fi pus, Ales fiind, mai dinainte, Să vă vestesc aste cuvinte – Adică Evanghelia care Al nostru Dumnezeu o are –
Cari nu putea avea nevoi, Ca și ceilalți preoți apoi – Adică nu are de dat Jertfe, pentru al Său păcat, Și nici pentru acele care, Norodul Său, acum, le are – Căci lucru-acesta l-a făcut O dată doar, la început, Când chiar pe Sine, El S-a dat, Drept jertfă, pentru-al nost’ păcat.
Însă, când Tatăl Cel de Sus – Cari m-a ales și-apoi, m-a pus Deoparte, spre a fi chemat, Prin harul Său cel minunat, Pe când nici nu m-am fost născut, Ci doar în pântec m-a avut Măicuța mea – găsi că-i bine,
Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”
Căci mare, el va fi, mereu, Privit, de Domnul Dumnezeu. De vinuri, trebuință n-are; Iar băuturi amețitoare, Nicicând, el nu va fi băut. De Duhul Sfânt, va fi umplut – Cum Domnul a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale.
De-aceea, Domnului, eu vreau, Pe fiul meu, acum, să-l dau, Ca astfel, toată viața lui, Să fie doar al Domnului.” Când a sfârșit de cuvântat, Lui Dumnezeu, s-au închinat.
Inima-ndată și-a deschis, În fața ei și-astfel, a zis: „Peste-al meu cap, nu a trecut Briciul, de când am fost născut, Căci Domnului sunt închinat, De când în pântec m-a purtat Măicuța mea. De-aș fi fost ras, Fără putere-aș fi rămas. Atunci, la fel aș fi și eu, Ca orișicare om, mereu.”
„La Dumnezeu, când mergeți voi Să-I faceți juruințe-apoi, Atunci când vorba o să fie De oameni, vreau ca să se știe Că sunt ai Domnului acei, Iar tu vei pune preț pe ei.
Fiți sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt. Eu sunt Cel care v-am ales. Dintre popoare, v-am cules Și-apoi, deoparte, Eu v-am pus, Să fiți ai Mei, precum v-am spus.
Că Tu, de noi, Te-ai îndurat Și trecere am căpătat Și Eu, și-al Tău popor apoi? Nu atunci, oare, când, cu noi, Tu ai să mergi și însoțiți Astfel, vom fi deosebiți De neamurile câte sânt Pe fața-ntregului pământ?”
Pavel, la Corinteni, a stat Un timp destul de-ndelungat. În urmă, el i-a părăsit, Pe frații săi și a pornit, Cu o corabie, la drum – Spre Siria – având acum, Însoțitori, pe Acuila Și-a lui soție, Priscila. Pavel, în Chencrea, când ajunse, Întâi și-ntâi, capul își tunse, Căci avusese de-mplinit O juruință. Au sosit
„Nu bem!”– răspunseră îndată – Căci tu să știi că al nost’ tată – Cari, Ionadab, este chemat Și din Recab s-a întrupat – Să nu bem vin, ne-a poruncit Și-n felu-acesta ne-a oprit De a bea vin atât pe noi, Cât și pe-ai noști’ urmași apoi.
„În cazu-n care, o femeie, O hotărâre, o să ieie, În tinerețe – când aflată, În casă e, la al ei tată – Făcând după a ei voință, Lui Dumnezeu, o juruință –
De rodul viței; să nu bea Nici vin și, de asemenea, Să nu bea băutură tare, Să nu mănânce vreo mâncare Ce, necurată, s-a vădit! Să țină tot ce-am poruncit!”