29 Această lege, să se știe Că dată-i pentru gelozie. Iată în ce împrejurare S-o folosiți: în cazu-n care E vreo femeie bănuită Că ar putea fi pângărită Când este sub puterea lui – Deci sub puterea soțului;
29 Aceasta este legea despre gelozie, care prevede ce trebuie făcut atunci când o femeie, fiind sub autoritatea soțului ei, deviază de la comportamentul corect și se murdărește (sexual).
Apoi el, pe femeia care Este în fața lui, s-o pună Să jure și astfel, să spună: „Dacă nicicând, nu s-a culcat, Cu tine, nici un alt bărbat, Afară doar de soțul tău, Dacă n-ai săvârșit vreun rău – Căci tu ești sub puterea lui Și-i aparții doar soțului – Și dacă nu te-ai abătut Dar, de la el, căci te-ai ținut Tare, să nu păcătuiești, Cu altul, să te pângărești, Atunci aceste ape-amare Ce-s de blestem aducătoare, Nu îți vor face nici un rău, Când vor intra, în trupul tău.
Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Atunci când se va fi-ntâmplat, Că față de al său bărbat, Necredincioasă se vădește Nevasta și păcătuiește;
Omul, nevasta, să își ia Și să se ducă-apoi, cu ea, La preot. Tot atuncea, are Să ducă și-un dar de mâncare. Acela trebuie să fie Adus pentru a lui soție. Din efă, el are să ia A zecea parte, ca s-o dea Drept dar, atunci când o să vină, Doar din a orzului făină. Cu untdelemn, să nu-l stropească; De-asemeni, n-o să trebuiască Tămâie-a pune, peste el, Pentru că darul de-acest fel Are o singură menire: De-a face o descoperire, De-a lumina – se înțelege – Ascunsa ei fărădelege.
Aceasta-i legea ce privește Rana de lepră ce lovește Haine de lână, in sau piele, Ori bătăturile acele, Urzelile pe cari le are, Sau lucrurile oarecare. Prin astă lege, declarate, Curate sunt, sau necurate.”
Aceasta-i legea privitoare La păsări, la viețuitoare Aflate-n apele ce sânt, La vitele de pe pământ, Precum și la viețuitoare Cari parte fac din târâtoare.
Legea ținută să mai fie, Și când un duh de gelozie – Pe un bărbat – îl stăpânește, Încât acesta bănuiește Că soața-i, cu un alt bărbat, Ajuns-a de s-a-mpreunat. La preot, ea va fi adusă, Căci după ce are-a fi pusă Să stea în fața Domnului, Acolo – înaintea Lui – Pentru a ei fărădelege, Să-i facă după astă lege.
În sabie, voi vă puneți Nădejdea pe care-o aveți. Doar urâciuni faceți apoi, Căci fiecare dintre voi O necinstește pe cea care, Soață, al său aproape-o are. Și voi, acuma, vă gândiți Că țara o s-o stăpâniți?”