Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 36:9 - Biblia în versuri 2014

9 O moștenire dobândită De-o seminție anumită, Luată, nu poate să fie, De către-o altă seminție; Ci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Nicio moștenire nu va trece de la o seminție la alta, ci fiecare din semințiile fiilor lui Israel să-și păstreze moștenirea proprie“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Nicio moștenire nu va trece de la un clan la altul; ci fiecare dintre clanurile israeliene trebuie să își păstreze propria moștenire.»”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Să nu treacă nicio moștenire dintr-un trib în alt trib, pentru că fiecare dintre triburile fiilor lui Israél este unit de moștenirea lui!”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Nicio moștenire să nu treacă de la o seminție la alta, ci semințiile copiilor lui Israel să se țină fiecare de moștenirea sa.”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și nicio moștenire să nu se treacă de la o seminție la altă seminție, căci fiecare din semințiile copiilor lui Israel se va ținea de moștenirea sa.

Gade chapit la Kopi




Numeri 36:9
6 Referans Kwoze  

Fata cari are-n stăpânire, În Israel, o moștenire, Să se mărite, prin urmare, Cu cineva, dintre cei care – După familii – au să fie Tot din a fetei seminție.


Fetele care au ieșit Din Țelofhad au împlinit, Întocmai, ce le poruncise Domnul, prin Moise când vorbise.


Nu poate nici o moștenire, A fi luată-n stăpânire De către altă seminție. Ea trebuie, mereu, să fie, În mâna celor ce-au primit-o, Care, prin sorți, au dobândit-o. Deci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are, Care, prin sorți, are să-i fie Adusă, după seminție.


Când Iosua a terminat De împlinit totul, le-a dat Drumul, să meargă fiecare La moștenirea ce o are.


Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”


Nabot răspunse: „Nu cutez Ca via să o-nstrăinez. Ea este moștenirea lor, Adică a părinților Cari fost-au înaintea mea. Nu pot să mă ating de ea. Deci împărate, domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, De-a vinde via lor, cumva! Te rog, nu-mi cere-așa ceva.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite