Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 35:33 - Biblia în versuri 2014

33 Să nu cumva să pângăriți Țara în care o să fiți, Cu sângele nevinovat; Căci sângele ce s-a vărsat, Poate să fie ispășit Numai prin sângele venit Din omul care a ucis.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

33 Să nu pângăriți țara în care vă aflați. Sângele pângărește țara și nu se poate face altfel de ispășire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Să nu profanați țara în care veți locui. Sângele (crimelor comise) profanează țara; și nu se poate face achitare pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Să nu profanați țara unde veți fi, căci sângele celui nevinovat profanează țara! Și nu poate fi făcută ispășire pentru țara în care s-a vărsat sânge decât cu sângele celui care l-a vărsat!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Să nu pângăriți țara unde veți fi, căci sângele celui nevinovat pângărește țara; și ispășirea sângelui vărsat în țară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

33 Și să nu pângăriți țara în care sunteți, căci sângele pângărește țara și nu se poate face ispășire pentru țară pentru sângele vărsat în ea, decât cu sângele aceluia care l‐a vărsat.

Gade chapit la Kopi




Numeri 35:33
26 Referans Kwoze  

Sângele cel nevinovat Al fiilor, ei l-au vărsat În cinstea zeilor pe care Țara Canaanului îi are Și cu omoruri ei spurcară Moșia ce o căpătară.


Căci multe neamuri s-au unit Și împotrivă-ți au venit, Zicând: „Să fie pângărită, Ca să vedem că împlinită Va fi dorința noastră mare, În ce-o privește pe cea care E fiică a Sionului!”


Tocmai acuma, Domnul – iată – Iese din locuința Lui, Căci vrea, pe ai pământului Locuitori, să îi lovească Și astfel să îi pedepsească Pentru nelegiuirea lor. Apoi, sângele morților, Pe față fi-va arătat, Căci de pământ, afară dat, Sângele lor are să fie. Uciderile, să se știe Că nu vor fi acoperite, Ci toate fi-vor dezvelite.


Și pentru sângele vărsat – Ce s-a vădit nevinovat – Cu care, precum e știut, Ierusalimul l-a umplut.


Dar totuși, Domnul nu Și-a stins Mânia care L-a cuprins Față de Iuda, când văzuse Relele care le făcuse Manase. El a cuvântat:


Țara prin ele-a fost spurcată. Fărădelegea-nfăptuită N-o voi lăsa nepedepsită Și-atunci, pământul va vărsa, Pe-ai săi oameni, din gura sa.


De-al omului sânge, cumva, Va fi vărsat de cineva, Cel care-l varsă, vreau să știe, Căci și-al său sânge va să fie Vărsat la fel, la rândul lui, Că după chipul Domnului, Fusese omul modelat.


Ei s-au lipit de Bal-Peor Și au mâncat, astfel, din vite Cari morților erau jertfite.


Al său trup nu va fi lăsat Noaptea, pe lemn, ci să-l luați Și-n acea zi să-l îngropați; Căci omul spânzurat, mereu, E blestemat, de Dumnezeu. Să nu spurcați țara pe care, Iată că Domnul vostru are Ca să v-o dea, în stăpânire, Să o aveți drept moștenire.”


„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău, De sângele trupului său Strigă la Mine din pământ? De ce nu scoți nici un cuvânt?!


Să nu primiți răscumpărare, Nicicând, din partea celui care Va trebui să locuiască – Adică să se-adăpostească – În vreo cetate de scăpare. Să nu primiți răscumpărare, Din partea lui, ca să-l lăsați Să șadă între ai săi frați, La casa și moșia lui. Doar la moartea preotului, Se va întoarce înapoi, Să stea-n ogorul său apoi.


Pentru a nu se fi vărsat Sânge de om nevinovat, În țara pe cari Dumnezeu Ți-o dă s-o stăpânești, mereu; Să nu fii vinovat găsit, Pentru omorul săvârșit.


Cruzimea ce-a făcut-o el – Când șaptezeci de fii pe care Casa lui Ierubal îi are Au fost uciși – s-a dovedit Cum că, pedeapsă, și-a primit, Și a căzut sângele lor, Peste-al Sihemului popor Și peste-Abimelec. Îndată,


Atuncea, Solomon a zis: „Ioab va trebui ucis! La cort, te-ntoarce așadar, Și-omoară-l chiar lângă altar! Apoi, îngroapă-l, negreșit. Să faci precum ți-am poruncit, Căci în acest fel, ai să iei, De peste mine și ai mei – Adică de pe casa care, David, al meu părinte-o are – Tot sângele vărsat de cei Ce-au fost uciși fără temei.


Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.


Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”


Dar să luați seama, căci iată Ce se întâmplă, de cumva, Mă va ucide cineva: Cetatea voastră, dar și voi, Drept vinovați veți fi apoi, Căci sângele mi l-ați vărsat, Iar el este nevinovat, Pentru că Domnul m-a trimis Ca să vă spun tot ce v-am zis!”


Milă, să n-ai de omu-acel, Ci tu să ștergi, din Israel, Sângele care s-a vărsat – Al omului nevinovat – Căci fericit, în țara ta, Atuncea, vei putea a sta.”


Sângele ce s-a risipit, Peste Ioab doar – negreșit – Să cadă-ndată! Acest rău, Pe el și peste tatăl său – Adică peste casa lui, Precum și peste-a neamului Care, din el, are să vie – Necontenit, de-acum, să fie! În casa lui Ioab – zic eu – Să fie cineva, mereu, Cari scurgeri de sămânță are, Sau lepră, ori cineva care Să umble-n cârje rezemat, Sau cineva care-a picat Ucis de sabie-n război, Precum și cineva, apoi, Care să rabde ca un câine Fiind, mereu, lipsit de pâine!”


Gabaoniții i-au luat Și-n urmă ei i-au spânzurat, Pe munte-n fața Domnului, La vremea secerișului, Căci tocmai timpul se-mplinea, În care orzul se cocea.


Au scos-o-afară, de îndat’, Pe drumul care a urcat Spre casa împăratului, Drum folosit de caii lui. Sutași-acolo au lovit-o Îndată, și au omorât-o.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite