29 Aste-s poruncile de drept, Prin care vreau să vă îndrept, Pe care să le folosiți Oriunde-aveți să locuiți Voi și cei care au să vie, În urma voastră, pe vecie.”
Dacă nici tatăl n-are frați, Averea lui, voi să o dați Doar rudei mai apropiate, Din cele care sunt aflate Atuncea, în familia lui. Deci moștenirea omului, Rudei acelea să o dați. Lucrul acesta – nu uitați – O lege și un drept să fie, În Israel, pentru vecie, Așa cum Domnu-a poruncit, Când El, cu Moise, a vorbit.”
Dar fetele lui Țelofhad – Fiul lui Hefer, Galaad, Al lui Machir și-al lui Manase, Ieșiți din a lui Iosif case – Aveau ceva nelămurit. Mahla, întâia, s-a numit; Apoi urmează cea de-a doua, Pe care o chemase Noa; Hogla și Milca au urmat, Iar Tirța, șirul, la-ncheiat.
Căci el, doar în al său sălaș, Este lăsat să viețuiască, Atât cât are să trăiască Cel care este preot mare. La moartea preotului, are Voie, să vină înapoi, Să stea-n moșia lui apoi.
Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”
Leviți-n fața Domnului Să facă slujba cortului. Leviții – deci ai voștri frați – Au să rămână încărcați Cu orișice călcări de lege – Cu orișice fărădelege – Din al lui Israel popor. În mijlocul copiilor Lui Israel, nu vor putea, Vreo moștenire, a avea. Această lege-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi. Ea trebuie ca să vă fie O lege pentru veșnicie.