Numeri 32:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ Fiii lui Gad au construit Dibonul. Tot ei au zidit Și Atarotul și-Aroerul,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³⁴ Fiii lui Gad au construit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ Gadiții au construit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ Fiii lui Gad au construit [cetățile] Dibón, Atarót, Aroér,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁴ Și copiii lui Gad au zidit Dibonul și Atarotul și Aroerul

Numeri 32:34 Referans Kwoze

Deuteronom 2:36

Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.

Numeri 32:3

„Noi am văzut că Atarot, Dibonul și Iazerul tot, Nimra, Eleale și Hesbon, Sebam și Nebo și Beon,

Isaia 17:2

Cetățile ce s-au aflat În Aroer, sunt părăsite, Iar turmele – nestingherite – Acolo au să pășuneze Și-n pace au să înnopteze.

Numeri 21:20

Din nou – la drum – poporul tot Porni, mergând către câmpie, Spre a Moabului pustie Și-apoi, spre vârful muntelui Din marginea pustiului, Munte cari, Pisga, e numit. Acolo, el a poposit.

Numeri 21:30

Săgeți, am aruncat apoi, Asupră-le, în urmă, noi. Noi, începând de la Hesbon Și ajungând pân’ la Dibon, Totul în cale-am nimicit. Pân’ la Nofah, am pustiit, Cari un întreg ținut cuprinde – Pân’ la Medeba, se întinde.”

Numeri 32:35

Atrot-Șofan și Iaezerul; Apoi, Iogbeha, au zidit

1 Cronici 5:8

Bela, apoi, acela care, Părinte, pe Azaz, îl are, Pe Șema și-apoi, după el, Tată, îl are, pe Ioel; La Aroer, el locuia Și pân’ la Nebo se-ntindea, Încât ajunse, așadar, La Bal-Meon, al său hotar.

Judecători 11:33

Înfrângerea pricinuită Fusese nemaipomenită: Din Aroer, el a pornit Și l-a bătut pân’ la Minit. Multe cetăți – acel ținut – Pe tot cuprinsul, a avut; În număr, douăzeci erau Și peste tot se înălțau. Apoi, pe Iefta îl găsim, Cu oastea-n Abel-Cheramim. Astfel, poporul Amonit A fost – de Israel – smerit.