47 Moise, din astă jumătate, Opri partea cerută. Deci, Luat-a unul la cincizeci, Din orișicare dobitoc Și-apoi din oameni. La un loc, I-a strâns pe toți; numărul lor, L-a dat apoi, Leviților – După porunca Domnului – Căci ei fac paza cortului.
47 Din jumătatea fiilor lui Israel, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni și animale, după cum i-a poruncit Domnul și i-a dat leviților care aveau obligația să aibă grijă de Tabernaculul Domnului.
47 Din jumătatea israelienilor, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci: atât dintre oameni, cât și dintre animale – exact cum i-a poruncit Iahve; și apoi a dat totul leviților care erau responsabili de Tabernacolul lui Iahve.
47 Din jumătatea cuvenită fiilor lui Israél, Moise a luat unul din cincizeci dintre oameni și dintre animale și le-a dat levíților care păzesc cele ce sunt de păzit la sanctuarul Domnului, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
47 Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din dobitoace, și le-a dat leviților care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.
47 Din jumătatea aceasta a copiilor lui Israel Moise a luat o parte din cincizeci, din om și din vită și le‐a dat leviților, care păzeau cele de păzit ale locașului Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise.
Apoi, din jumătatea care Revine pentru adunare, Ai să iei una, la cincizeci, Adică tu vei lua deci, Câte-o bucată dintre boi, Din oameni, din măgari sau oi, Sau din oricare dobitoc Care se află-n acel loc. Partea ce-o iei de la popor, Tu să o dai Leviților Aflați în slujba Domnului, Având în pază, cortul Lui.”
Apoi, fiii lui Israel Plecară din locul acel, Făcând așa cum a dorit Domnul, Cel care le-a vorbit Prin Moise și Aron atunci, Când le dădea aste porunci.
În jurul cortului, să stea Leviții ca, mânia Mea Să nu cumva să izbucnească Și-n urmă, să îi nimicească Pe toți fiii lui Israel. Leviții vor păzi, astfel, Cortu-ntâlnirii – cortul care Este, la voi, în adunare.”
Din ziua ‘ceea, neamul lor Ajunse-a fi-ntrebuințat Doar pentru-al lemnelor tăiat Și pentru-a scoate apa care, A lui Israel adunare, Neîncetat, o folosea. Lemne duceau, de-asemenea, Pentru altarul Domnului, Cu apa necesară lui. Ei le cărau – bine-nțeles – În locul care-a fost ales Pentru altar, de Dumnezeu; Aceasta fac și azi, mereu.