Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 31:23 - Biblia în versuri 2014

23 Cari rabdă focul de cuptor, Prin foc să-l treceți, negreșit, Spre a fi astfel, curățit. Deci toate lucrurile care, Să rabde focul, sunt în stare, Prin foc o să le curățiți. La celelalte, folosiți Doar apa pentru curățire, Așa precum v-am dat de știre.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

23 orice lucru care rezistă la foc, să-l treceți prin foc, și atunci va fi curat. Dar să fie curățit și cu apa de curățire. Iar tot ce nu rezistă la foc să-l treceți prin apă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 și orice lucru care poate suporta focul. Așa să procedați pentru curățarea lor. Tot ce nu suportă focul, trebuie curățat cu această apă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 orice lucru care suportă focul să-l treceți prin foc ca să se purifice, numai să fie curățit cu apa de purificare! Și orice lucru care nu suportă focul să-l treceți prin apă!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 orice lucru care poate suferi focul, să-l treceți prin foc ca să se curățească. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curățit cu apa de curățire; să-l treceți prin apă.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 și orice sufere focul să treceți prin foc și va fi curat, numai să fie curățit de păcat cu apa de despărțire; și orice nu sufere focul să‐l treceți prin apă.

Gade chapit la Kopi




Numeri 31:23
20 Referans Kwoze  

Un om curat, aflat la voi, Să ia cenușa vaci-apoi, S-o scoată-afară, de îndat’, S-o pună într-un loc curat. O va păstra, în acest fel, Pentru întregul Israel, Și are să se folosească Atunci când au să pregătească O apă pentru curățire, Menită pentru ispășire.


Pentru cel care-i necurat, Cenușe, trebuie luat Din jertfa arsă cu menire De jertfă pentru ispășire. Peste cenușa ce-a rămas, Să puneți apă, dintr-un vas; Apa să fie de izvor.


Acela trebuie să știe Că-n vremile cari au să vie, Lucrarea ce a fost durată, Pe față o să fie dată. Atuncea, ea va fi știută, Căci o va face cunoscută Chiar ziua Domnului – pe loc – Și-o va descoperi în foc. Deci, focul e acela care Arată, pentru fiecare, Dacă vădește trăinicie Ceea ce-a pus, pe temelie.


Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Un sfat, îți dau, ia seama bine! Vino să cumperi, de la Mine, Aur curat, cari, negreșit, Prin foc ajuns-a curățit, Ca astfel să te-mbogățești. Vino, ca să îți târguiești Straiul cel alb și nepătat, Și-mbracă-te cu el, îndat’, S-ascunzi sub faldurile sale, Rușinea goliciunii tale. Și pentru ochii, ia-ți doctorie; Unge-i apoi – limpezi să fie – Căci numai astfel, vei putea, Cu claritate, a vedea.


Deci prea iubiților mei frați, Vă rog ca să nu vă mirați Acum, de-această încercare, A focului acesta, care, În al vost’ mijloc, a venit, Căci el e felul potrivit, Ca fiecare-a fi-ncercat. Deci voi, ca de ceva ciudat, Să nu vă mai mirați, deloc, Când vă atinge acest foc.


Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos


Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –


Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Să iei apă ispășitoare Și să-i stropești, pe fiecare. Peste-al lor trup, va fi lăsat Să treacă briciu-apoi, de-ndat’. Haina să-și spele și să știe Că trebuie, curați, să fie.


Orișice haină, orice piele, Care, de scurgerile-acele, Vor fi atinse, de îndat’, Să fie duse la spălat. Cu apă, trebuiesc spălate, Iar până-n seară-s necurate.


Orișice lucru, peste care Pică ceva – din întâmplare – Desprins din hoiturile lor – Din hoitul târâtoarelor – Are să fie necurat, Ori peste ce va fi picat: Vase de lemn, haine curate – Din piele sau din sac lucrate – Sau orișice alt lucru care E bun de întrebuințare Pentru ceva. Aceste toate Vor fi, în apă, așezate, Unde vor trebui să stea, Pân’ înserarea va cădea. Doar după ce s-a înserat, Lucrul acel va fi curat.


Prin Moise: aur și aramă, Argint, fier și de bună seamă, Și plumb apoi, și cositor,


A șaptea zi, să vă spălați Straiul și o să fiți curați. Numai în felu-acesta, voi Veți merge-n tabără apoi!”


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.


Moise, din munte, a venit Și-apoi poporul și-a sfințit Și hainele și le-a spălat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite