Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 30:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Atunci când întâmpla-se-va Că o să-I facă cineva, O juruință, Domnului, Să-și împlinească-n fața Lui, Cuvântul pe cari l-a rostit, Tot ceea ce-a făgăduit.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 «Când un om face un jurământ Domnului sau rostește o promisiune, legându-se printr-o obligație, să nu-și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 «Când un om face o promisiune lui Iahve sau un jurământ, legându-se printr-o obligație, să nu își încalce cuvântul, ci să respecte tot ce a promis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Moise le-a vorbit căpeteniilor triburilor fiilor lui Israél: „Acestea le poruncește Domnul:

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Când un om va face o juruință Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Dacă un bărbat va jurui o juruință Domnului sau va jura un jurământ ca să‐și lege sufletul cu legătură, să nu‐și calce cuvântul: să facă potrivit cu tot ce a ieșit din gura lui.

Gade chapit la Kopi




Numeri 30:2
36 Referans Kwoze  

Doar mulțumiri, lui Dumnezeu, Să-I aduci jertfă. Ne-ncetat, Să împlinești ce I-ai jurat, Celui Prea-Nalt, precum vorbești.


Tot ce-am jurat eu, Domnului, Voi face-n fața tuturor Celor cari sunt al Său popor.


Și ai să-L rogi, iar Dumnezeu O să te-asculte tot mereu, Și juruințele făcute De tine-atunci, vor fi ținute.


De dimineață, au venit Iudeii și au uneltit, Iar după-aceea, s-au legat Toți, cu blestem, și s-au jurat Să nu mănânce nimenea, Nimic, nici apă să nu bea, Pân’ Pavel nu va fi ucis.


Căci peste patruzeci vor sta, La pândă, ca să îl omoare. Legat, acum, e fiecare, Printr-un blestem, cum că nu bea Și nu mănâncă, nimenea, Până când nu vor fi-mplinit Tot ceea ce au plănuit. Ei, așadar, vor aștepta, Numai făgăduința ta.”


Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…


E, pentru om, o cursă mare, Să facă-n pripă – când cuvântă Grăbit – o juruință sfântă Și după ce-a făgăduit Doar, să-și dea seama cea vorbit.


Tot ce-am jurat eu, Domnului, Voi împlini, în fața Lui, Precum și-n fața tuturor Celor cari sunt al Său popor.


La cei cu care viețuiau În pace, grabnic ei s-au dus Și-n urmă mâinile au pus Pe acei oameni și-au călcat Chiar legământul încheiat.


Pricina laudelor care Le voi aduce-n adunare, Tu Doamne ai să fii mereu, Iar a mea juruință, eu Am s-o-mplinesc necontenit, În fața celor ce-au vădit Că teamă au avut de Tine.


Sau dacă întâmpla-se-va Ca să vorbească cineva, Făr’ a-și lua seama la gură – Cu ușurință – și se jură Că o să facă rău sau bine Și-apoi, abia la urmă-i vine În minte faptul c-a greșit, Iată ce trebuie-mplinit:


„Martor, Îl iau, pe Dumnezeu, În fața sufletului meu, Că, la Corint, nu am venit, Căci să vă cruț, eu am dorit.


Să-i faceți toți, lui Dumnezeu, Doar juruințe și să știți, În urmă, să le împliniți! Toți cei care-L înconjurați, Daruri bogate să Îi dați, Pentru că El S-a arătat Un Dumnezeu înfricoșat!


La preoți, ei merseră deci – Și la bătrâni – și-au cuvântat: „Cu un blestem, noi ne-am legat: Să nu gustăm nimic – am zis – Până când nu va fi ucis


De-asemeni, ați mai spus ceva: „De cumva, întâmpla-se-va Să jure omul, pe altar, Nu e nimic atuncea. Dar, Jurând pe darul așezat Peste altar, va fi legat De jurământul său, făcut, Și-acela trebuie ținut.”


Vai vouă povățuitori! Voi care, deși orbi sunteți, Ați îndrăznit ca să spuneți: „Pe Templu, dacă cineva, Să jure, întâmpla-se-va, De jurământ, nu e legat. Însă, dacă va fi jurat Pe tot aurul Templului, E prins de jurământul lui.”


Iată că jur – și tot mereu Voi ține jurământul meu – Că legile de Tine date Le voi păzi, cu scumpătate.


Am să-mplinesc, neîncetat, Tot ceea ce eu Ți-am jurat Și-Ți aduc jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire.


Când timpul i s-a împlinit, La al ei tată a venit, Iar el a împlinit, îndat’ – Totul – așa cum a jurat Atunci, în fața Domnului. Fecioară fost-a fiica lui,


Iefta, atunci, i-a însoțit Și-n Galaad a revenit. Poporul Galaadului L-a așezat în fruntea lui, Iar el, la Mițpa, a venit Și-acolo, iarăși, a rostit – Față de Domnul – tot ce-a spus, Din țara Tob, când l-au adus.


Când o femeie va avea O hotărâre ca să ia, Fiind încă în casa lui – Adică-n casa soțului –


Israelul, când a văzut Lucrul acesta, I-a făcut, Lui Dumnezeu, o juruință: „Dacă găsești de cuviință Ca să ne dai acest popor, Cetățile ce-s ale lor, În mâini, le nimicim pe toate, Îndată, fără doar și poate.”


Să nu ia-n deșert, cineva, Numele Domnului, cumva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit, Și aspru fi-va pedepsit.


Omul acel nu clevetește Cu limba lui, nu făptuiește – Nicicând, la nimeni – nici un rău, Și nici peste-un aproape-al său, Ocară, nu aruncă el.


Zidiți cetăți – precum doriți – Ca, pruncii, să v-adăpostiți. Faceți ocoale, pregătite Numai pentru-ale voastre vite, Exact așa cum v-ați dorit. Faceți dar tot, cum ați vorbit!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite