Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 30:13 - Biblia în versuri 2014

13 Bărbatul ei, după voință, Poate-ntări o juruință Sau dimpotrivă – de nu-i place – E-ndreptățit a i-o desface.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 Soțul ei poate întări și soțul ei poate desființa orice jurământ și orice promisiune făcută cu obligația de a-și smeri sufletul.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Soțul ei poate confirma sau desființa orice promisiune sau orice obligație prin care ea se leagă pentru ca să își smerească sufletul.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Dar dacă soțul ei le desființează în ziua când aude tot ceea ce a ieșit de pe buzele ei cu privire la votul ei sau la [obligația] cu care și-a legat sufletul, ele nu rămân [în picioare]: soțul ei le-a desființat. Domnul o va ierta.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Bărbatul ei poate întări și bărbatul ei poate desființa orice juruință, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-și mâhnească sufletul.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Orice juruință și orice jurământ cu care se leagă cineva ca să‐și amărască sufletul, bărbatul ei o poate face să stea și bărbatul ei o poate desființa.

Gade chapit la Kopi




Numeri 30:13
13 Referans Kwoze  

Dar vreau să știe fiecare, Cum că Hristos este Cel care E Capul, oricărui bărbat. Bărbatu-apoi, e așezat Să fie cap, pentru femei, Iar Dumnezeu dar, dragii mei, Întotdeauna, ne-ndoios, Este chiar Capul lui Hristos.


Și nu bărbatul – ați văzut – Pentru femeie-a fost făcut, Ci ea-i făcută ca să fie – Pentru al ei bărbat – soție.


Oare, Îmi e Mie, plăcut, Postul pe care l-ați ținut? Credeți că-Mi place să privesc Cum oamenii își chinuiesc Ale lor suflete, când vin Și-o zi de post, ‘nainte-Mi, țin? Credeți că poate să Îmi placă Atunci când ei, capul, își pleacă, Asemeni unui pipirig, Sau când, cutremurați de frig, Pat în cenușă, ei își fac Și-și întind oasele pe sac? Aceasta-i ziua postului, Plăcută-n fața Domnului?


Deși când boala i-a lovit, Eu – pentru ei – un sac purtam Și multe rugăciuni făceam, Cu capul stând plecat – smerit – Pe cari cu post le-am însoțit.


Acolo unde-am poposit – Lângă Ahava – am vestit Un post ‘naintea Domnului, Pentru smerire-n fața Lui, Ca să-I putem cere apoi – Pentru copii și pentru noi – Alăturea ca să ne fie, Când vom porni-n călătorie.


„A zecea zi când o să vie – În luna-a șaptea – să se știe Că e o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, În cari va trebui să știți Ca sufletul să vi-l smeriți. În astă zi de sărbătoare, Să nu faceți nici o lucrare.


Această zi, când va să vie, Vreau ca, Sabat, ea să vă fie – O zi-n care vă odihniți Și sufletele vă smeriți. A noua zi când va apune – Când înserarea se va pune – Până în seara următoare, Să țineți astă sărbătoare. Să prăznuiți acel Sabat Căci pentru voi el a fost dat.”


„A zecea zi când va cădea În an, în luna a șaptea, Va fi, pentru întreaga fire, O zi dată spre ispășire. Aatfel, o sfântă adunare Veți avea voi și fiecare Atuncea, trebuie să știți Ca sufletul să vi-l smeriți Și jertfe să-I dați Domnului, Arse de para focului.


„Această lege, să se știe Că veșnică are să fie: A zecea zi când va cădea, În an, în luna a șaptea, Cu toți va trebui să știți Ca sufletul să vă smeriți, Și oprit este fiecare, Să săvârșească vreo lucrare. Din lucru-atunci, va fi oprit Cel care e-mpământenit Ca băștinaș, dar și cel care Este, la voi, în adunare, Și locuiește ca străin.


Aminte dar, luați cu toți: De datoriile de soți, Nu vă lipsiți – fără-ndoială – Decât prin bună învoială, Când, postul, vreți să-l împliniți Și-n rugăciune, stăruiți. Apoi, să nu vă separați, Ci, iarăși, să vă-mpreunați, Ca nu cumva să reușească, Satana, să vă ispitească Din pricină că voi – din fire – Lipsiți sunteți, de stăpânire.


Dar dacă soțul nu voiește S-o lase, ci se-mpotrivește Să-și țină juruința ei, Atuncea, acelei femei, Nu îi va fi-n seamă luat Cuvântul care și l-a dat; Iar Dumnezeu nu o să-i țină, Astfel, în seamă, nici o vină, Ci ea are a fi iertată, De vorba ce-o ținea legată. Cuvântul ei nu-i prețuit, Căci soțul i s-a-mpotrivit.


Dar dacă nu se-mpotrivește Atuncea când, veste, primește De-al ei cuvânt, a întărit Ceea ce-a fost făgăduit De soața lui. Dar dacă el,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite