2 O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – O să cuprindă-n acest fel, Atuncea, numai un vițel Și un berbec, precum și miei: Șapte la număr, vor fi ei, Fără cusur. Precum se știe, De-un an ei trebuie să fie.
2 Să aduceți un sacrificiu ars integral. El va produce o aromă plăcută lui Iahve. Acest sacrificiu va fi format dintr-un vițel, un berbec și șapte miei de un an – toți fără defect.
O ardere de tot, apoi, Va trebui s-aduceți voi, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită, O să cuprindă-n acest fel, Atuncea, numai un vițel Și un berbec, precum și miei – Șapte, la număr, fi-vor ei, Fără cusur, precum se știe, Care, de-un an, voiesc să fie.
O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, Îi veți da voi, Prin care, un miros plăcut, În fața Lui, va fi făcut. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită, O să cuprindă un vițel Și un berbece, după el. Apoi, în urmă – după ei – Veți mai aduce șapte miei, Fără cusur, care, se știe Că trebuiesc de-un an, să fie.
Îmi veți aduce doi viței Și un berbec și șapte miei De-un an; iar Eu am să-i socot, Să-Mi fie-o ardere de tot, Prin care, un miros plăcut, În fața Mea, va fi făcut.
O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă pregătită A fi de flăcări mistuită O să cuprindă doi viței Și un berbec și șapte miei Fără cusur, cari – să se știe – Că trebuiesc de-un an să fie.
„În prima zi, voiesc apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Să fie-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare Și nimenea nu va putea, Lucrări de slugă-a face-n ea.
Să dați și darul de mâncare, Luat din a făinii floare, Cu untdelemn amestecat Și-n urmă, bine frământat. Două zecimi o să luați, Pentr-un berbece, când îl dați. Dați trei zecimi de un vițel
Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.
Când luna-a șaptea începuse – Din prima zi – au fost aduse Jertfe în dar, cari se socot A fi drept ardere de tot Făcute-n cinstea Domnului, Cu toate că la Templul Lui, Lucrarea încă nu-ncepuse, Căci temelii nu au fost puse.