15 Va trebui ca, mai apoi, Un țap să mai aduceți voi, Lui Dumnezeu, având menire, De jertfă pentru ispășire. Ea – în afară – va fi dată, De arderea ce-i necurmată, Precum și peste-acea măsură Din jertfa pentru băutură.”
De-asemenea, poporului, În felu-acesta, să-i mai spui: „Iată ce jertfă mistuită De flăcări, fi-va pregătită, Zilnic, în fața Domnului, Ca ardere pe-altarul Lui: Doi miei de-un an, să pregătiți – Fără cusur – și să-i jertfiți. Aceste jertfe, le socot Să-Mi fie arderea de tot Care, mereu, trebuie dată, Pentru că ea e necurmată.
Dacă păcatul făptuit, Fără de voie-i săvârșit – Fără să știe adunarea – Iată care va fi urmarea: Întreg poporul va avea, O jertfă, Domnului, să-I dea. Pentru întregul Israel, Se va aduce un vițel, Pe care Eu am să-l socot Să-Mi fie arderea de tot. Acesta, un miros plăcut, Domnului, Îi va fi făcut. Să-l însoțească fiecare, Cu darul său pentru mâncare Și să-i adauge-o măsură Din jertfa pentru băutură. Deci, după legile-așezate, Toate aceste vor fi date. Un țap care va fi menit Drept jertfă pentru ispășit, Mai trebuie ca să se dea.
Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”
Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,
Apoi trebuie-njunghiat Țapul care avea menire De jertfă pentru ispășire Adusă-n fața Domnului, Pentru întreg poporul Lui. Sângele țapului adus Va trebui să fie dus, Dincolo de perdeaua care Este în cort, despărțitoare, Căci face-va apoi, cu el, Ca și cu cel de la vițel. Cu sânge, trebuie stropit Înspre capac și, negreșit, Se va stropi și-n fața lui, Cu sângele vițelului.
Jertfe să dați – de băutură; Să fie însă, cu măsură: Pentr-un vițel, să dați, din vin, O jumătate doar, de hin. Iată cât trebuie să dați, La un berbece: să luați A treia parte dintr-un hin, Ca și măsură, pentru vin. Apoi, trebuie pentr-un miel, Să procedați, în acest fel: Luați un sfert doar, dintr-un hin, Ca și măsură pentru vin. Aceasta-i jertfa ce-o socot A fi drept ardere de tot, Ce, în tot anul, va fi dată, La începutul luni-odată.
Aron deci, prin a sa menire, Să facă astfel, ispășire, Pentru locașul Meu cel sfânt Și pentru toate câte sânt Necurății, în rândul lor – Acela al copiilor Lui Israel – pentru oricare, A legilor Mele, călcare, Prin care au păcătuit. La fel, trebuie împlinit Și pentru cortul ce-i chemat „Al întâlnirii”, cort aflat În mijlocul poporului, În mijlocu-ntinării lui.
Să dați un țap, având menire De jertfă pentru ispășire. Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare Luat din a făinii floare, Cu jertfele de băutură, Precum se cere, ca măsură.