4 De ce, numele tatălui – Din mijlocul familiei lui – Acum, va trebui să piară, Căci el n-a avut fii, afară De noi, cari fete îi suntem? Dar oare, însă, nu putem Primi noi, moștenirea lui? Voim ca partea tatălui, Pe care-o are între frați, Nouă – acuma – să ne-o dați.”
4 De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului său pentru că nu a avut fii? Dați-ne deci și nouă o proprietate în mijlocul fraților tatălui nostru!“.
4 Pentru ce să se piardă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne și nouă moștenire între frații tatălui nostru!”.
4 Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne și nouă deci o moștenire între frații tatălui nostru.”
Fetele-acestea, așadar, S-au dus până la Eleazar Care era preotul mare, Și pân’ la Iosua, cel care, Pe Nun, îl avusese tată, Și le-au vorbit, în ăst fel: „Iată Că Dumnezeu a poruncit – Când El, cu Moise, a vorbit – Să ni se dea o moștenire, Printre-ai noști’ frați, în stăpânire.” Atuncea ele au primit O parte – cum a poruncit Domnul – printre acei pe care Al lor părinte, frați, îi are.
„De ce să faci așa un rău” – Pe Domnul, Dumnezeul său, Moise, atunci, L-a întrebat – „Poporului ce l-ai scăpat Din al Egiptului ținut Și pe cari liber l-ai făcut? De ce să lași, acum, să vie, Peste popor, a Ta mânie?
„Al nostru tată – cum se știe – S-a prăpădit bietu-n pustie; Deși el nu a fost găsit Printre cei cari s-au răzvrătit Cu Core, contra Domnului, E mort, pentru păcatul lui, Fără ca să fi dobândit, Un fiu, ce l-ar fi moștenit.