Apoi, Îngerul Domnului A coborât, din cerul Lui, Și-a mers la Ofra. El a stat Sub un stejar, acolo-aflat. Ioas era stăpânul lui – Adică al stejarului. Pe Ghedeon, fiu, îl avea Și din Abiezer venea, După familia tatălui. În vremea ‘ceea, fiul lui – Cari Ghedeon a fost chemat – Era cu teascul său aflat În acel loc și grâu bătea, Căci să-l ascundă, el voia, Din fața Madianului.
Duhul lui Dumnezeu, apoi, Pe Ghedeon, l-a îmbrăcat. Din trâmbiță el a sunat Și lui Abiezer apoi, Veste i-a dat, ca la război, Să-l însoțească, negreșit.
În urmă, Ghedeon s-a dus Și multe pietre a adus, Căci un altar el a zidit Și, „Domnul păcii”, l-a numit. Și azi, altarul se vădește Cum că la Ofra se găsește, Pentru că-n Ofra stăpânea Abiezer, pe când trăia.
La sorți, în urmă, s-a tras iară Și câte-o parte căpătară Și ceilalți fii ieșiți din case Cari fost-au ale lui Manase. Ai lui Helec fii au venit Și o moșie au primit. Apoi ai lui Abiezer, Ai lui Sihem și-ai lui Hefer. Și Asriel a mai venit Și-apoi Șemida, la sfârșit. Ei sunt copiii cei pe care, De parte bărbătească-i are Manase – cel dintâi născut, Pe care, Iosif l-a avut.
Iar Ghedeon a zis apoi: „Ce-am făcut eu, pe lângă voi? Dar nu va face mai mult, oare, Culesul strugurilor care Rămași, acum, în vie, sânt, Pe al lui Efraim pământ, Decât toți strugurii pe care Abiezer în vie-i are?