18 Căci dușmănos s-a purtat el, Când l-a momit, pe Israel, Spre închinare la Peor, Spre-ale Madianiților Fapte, prin ale lor femei, Precum e fapta Cozbiei Ce-a fost ucisă – cum se știe – Când a căzut acea urgie A Domnului, peste popor, Pricinuită de Peor.”
18 căci și ei v-au privit ca pe niște dușmani și v-au înșelat prin vicleniile lor, folosindu-se de Peor și de Cozbi, fata acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui Peor“.
18 pentru că și ei v-au considerat ca pe niște dușmani și v-au înșelat prin viclenia lor, folosindu-se de Peor și de Cozbi – fiica acelui conducător midianit – femeia care a fost omorâtă în ziua dezastrului cauzat de închinarea înaintea lui Peor.”
18 căci și ei v-au hărțuit, amăgindu-vă prin vicleșugurile lor, prin cele legate de Peór și de Cózbi, fiica unei căpetenii din Madián, sora lor, care a fost lovită în ziua pedepsei pentru cele legate de Peór”.
18 căci și ei vi s-au arătat vrăjmași, amăgindu-vă prin vicleșugurile lor, în fapta lui Peor și în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.”
18 Căci ei v‐au hărțuit prin vicleniile lor prin care v‐au amăgit în fapta lui Peor și în fapta Cozbiei, fiica unui mai mare al Madianului, sora lor, care a fost ucisă în ziua rănii din pricina faptei lui Peor.
Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.
Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.
Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.
Cu el odată, a pierit Și fata care-l însoțea Și care, Cozbi, se numea. Se știe că această fată, Pe Țur, îl avusese tată – Cel care fost-a căpitan Al unui neam din Madian.
În acel timp. Din Madian, El a fost dus până-n Paran, Iar de acolo a trecut În al Egiptului ținut, Căci Faraon i-a dăruit O casă și s-a îngrijit Să aibă haine și mâncare, Precum și o moșie mare.