Slugi, a trimis Saul apoi, Ca să-l aducă înapoi. Slugile-acelea au pornit, Însă pe drum au întâlnit Niște proroci. Cu ei, ‘l-aveau Pe Samuel, și proroceau. De-ndată Duhul Domnului, Din necuprinsul cerului, Veni peste oameni-acei Trimiși de Saul. Astfel, ei Au început să prorocească, Și-au încetat să-l urmărească
Saul, către Naiot, s-a dus, Și-atuncea, Duhul Domnului – Din necuprinsul cerului – Venit-a și l-a-nvăluit, Încât și el a prorocit. Drumul, apoi, și l-a urmat,
În Ghibea, când ei au intrat, Îndată i-au întâmpinat O ceată de proroci. Astfel, Atunci venit-a peste el Duhul lui Dumnezeu. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocească a putut Și Saul. Cei ce l-au știut –
Pe cei bolnavi, să-i vindecați, Iar pe cei morți să-i înviați. Veți curăța pe cei leproși Și draci, afară, vor fi scoși. Fără de plată ați primit, La fel trebuie dăruit!
Adevărat Eu vă vorbesc: În ziua ‘ceea, mulți vor spune „Doamne, n-am făcut lucruri bune? Nu am luptat noi, cu cel rău? N-am scos draci, în Numele Tău? N-am prorocit, în al Tău Nume? Și n-am făcut, minuni, în lume?”
„Iubita mea, frumoasă ești! Cu Tirța te asemuiești. Ca și Ierusalimul, eu Te văd plăcută, tot mereu. Frumoasă ești, dar și cumplită, Încât poți fi asemuită Cu măreția oștilor Șezând sub steagurile lor.
Pe-acel ostrov, eu mă aflam Și-n ziua Domnului eram În Duhul, când am auzit, ‘Napoia mea, cum a vorbit Un glas puternic, răspicat, Ce poate fi asemănat Cu sunetul puternic, tare, Pe cari doar trâmbița îl are.
De Duhul Domnului umbrit, Mereu fusese Otniel Și a ajuns în Israel, Să fie pus judecător. El a condus al său popor, În luptele ce s-au purtat Cu acel mare împărat Care, atunci, împărățea Peste Mesopotamia Și cari era – după cum știm – Chemat Cușan-Rișeataim. Poporul l-a învins pe-acel Stăpânitor, sub Otniel.