Numeri 24:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁷ «Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape! O stea răsare din Iacov, un sceptru se ridică din Israel. El străpunge colțurile Moabului și capetele tuturor fiilor lui Șet.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ «Îl văd, dar nu cum este acum; îl privesc, dar nu este aproape! Răsare o stea din Iacov; se ridică un sceptru din Israel. El va sfărâma conducătorii Moabului și capetele tuturor descendenților lui Set.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacób, un sceptru se ridică din Israél. Străpunge hotarele lui Moáb și îi nimicește pe toți fiii lui Set.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ ‘Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului Și prăpădește pe toți copiii lui Set.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Îl văd, dar nu acum; îl privesc, dar nu de aproape. O stea va ieși din Iacov și un toiag de domnie se va ridica din Israel și va străpunge laturile Moabului și va pierde pe toți fiii zarvei.

Numeri 24:17 Referans Kwoze

Revelația 22:16

Eu sunt Iisus! Iată că Eu Trimis-am, pe îngerul Meu, Către Biserici să vorbească Și astfel, să adeverească Aceste lucruri, ce-au să vină. Sunt, a lui David, Rădăcină, Sămânța Lui. Iată, sunt Eu, Luceafărul care, mereu, Răsare peste-a lumii față, În fiecare dimineață.

Geneza 49:10

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.

Revelația 11:15

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”

Revelația 1:7

Iată că în curând, El vine Și, pe aripi de vânt, se ține; Oricare ochi Îl va vedea. Va fi văzut – de-asemenea – Și de acei cari L-au străpuns. Atuncea, când va fi ajuns, Toată sămânța omenească Are să-nceapă să bocească. În timpurile care vin, Așa se va-ntâmpla – Amin – Când se-mplinește-acest cuvânt.

2 Petru 1:19

Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;

Zaharia 10:4

Din el ieși-va Piatra care, În vârful lui, unghiul o are. Țărușul va ieși, apoi, Din el, și arcul de război, Precum și toți aceia cari Vor fi drept căpetenii mari.

Psalmi 45:6

Al Domnului jilț de domnie E așezat în veșnicie. Al său toiag, cu cari domnește, Doar de dreptate se vădește.

Luca 1:78

Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat

Evrei 1:8

În timp ce, către Fiul Său, A spus așa: „Scaunul Tău, Care Îți e pentru domnie, În veci de veci are să ție. Tu, Dumnezeule, îl ai Ca, ne-ncetat, pe el, să stai. Toiagul Tău, cu cari domnești, Pentru dreptate-l folosești.

Iuda 1:11

O, vai de ei! Luați aminte, Pe ce cărări au apucat: Calea lui Cain, ei au urmat; După Balaam, în rătăcire, S-au lăsat duși, de a lor fire, Prinși de dorința arzătoare, De-a dobândi un câștig mare; Într-o răscoală, au pierit – Ca a lui Core – negreșit!

1 Cronici 18:2

Pe Moabiți, i-a mai bătut Și astfel, David a putut Să-i facă de a-i fi supuși Și-apoi, la biruri, au fost puși.

2 Samuel 8:2

Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Ieremia 48:45

„Fugarii se opresc, sfârșiți, Căci de putere sunt sleiți Și adăpost cată-n zadar, Sub al Hesbonului umbrar. Dar din Hesbon iese un foc. Din al Sihonului mijloc, O flacără a mistuit Case, apoi a înghițit Hotarele ținutului Ce este al Moabului Și creștetele celor care Se fălesc doar, fără-ncetare.”

Isaia 9:7

Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Isaia 15:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Moab, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. În noaptea-n care-i pustiit, E Ar-Moabul nimicit! Tot ceea ce se prevestește, În noaptea ‘ceea se-mplinește. În noaptea care-i pustiit, E Chir-Moabul nimicit!

Psalmi 110:2

Domnul, șezând pe al Său tron, O să întindă, din Sion, Toiagul cârmuirii Sale, Precum și al puterii Tale, Spunându-Ți: „Fii stăpânitor, În mijlocul vrăjmașilor!”

2 Regi 3:5

Atuncea când a auzit Cum că Ahab s-a prăpădit, Cel care fost-a împărat – Peste Moab – s-a răsculat.

1 Samuel 14:38

Saul din nou a cuvântat: „Toți căpitanii cei pe care Poporul Israel îi are, Să vină-n față, să-ncercăm Ca împreună să-l aflăm Pe cel care-a păcătuit, În astă zi. Căci – negreșit –

Numeri 21:29

Moabule, e vai de tine. Al lui Chemoș popor, astfel, Ajunge-a fi pierdut și el! Feciorii i-au ajuns să fie Fugari, și duse în robie S-au pomenit fiicele lor, În țara Amoriților, În care este-nscăunat Sihon, ca mare împărat.

Evrei 7:14

Este un lucru dovedit, Că Domnul nostru a ieșit Din a lui Iuda seminție, Iar Moise – despre preoție – În ceea ce ăst neam privește, Nimic nu ne mărturisește.

Numeri 24:16

Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. De-aceea astăzi, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:

2 Samuel 8:14

Străji, în Edom apoi, a pus Și astfel, toți i s-au supus, Căci Dumnezeu îl ocrotea, Oriunde și-n orice făcea.

Ieremia 48:1

Iată cuvântul Domnului Ce a fost spus Moabului: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „Vai Nebo! Vai! Căci iată, cruntă soartă ai! Tot Nebo este pustiit. E de rușine-acoperit, În lung și-n lat, ținutul lui – Al Chiriataimului – Pentru că el este luat. Cetatea lui s-a dărâmat. Cetatea lui a fost zdrobită Și de rușine-acoperită!