10 Balac se-aprinse de mânie, Când pe Balaam, l-a auzit. Bătând din palme, i-a vorbit: „Ca să îi blestemi, te-am chemat, Dar tu i-ai binecuvântat, De trei ori, pe vrăjmașii mei!
10 Atunci Balak s-a mâniat pe Balaam. El a bătut din palme și i-a zis lui Balaam: ‒ Eu te-am chemat să-mi blestemi dușmanii, dar iată că tu i-ai binecuvântat de trei ori.
10 Atunci lui Balac i s-a declanșat o mare mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme și i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat ca să îmi blestemi dușmanii; dar tu i-ai binecuvântat de trei ori!
10 Bálac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaám; a bătut din palme și i-a zis lui Balaám: „Eu te-am chemat să-mi blestemi dușmanii; și iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!
10 Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam, a bătut din mâini și a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmașii, și iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!
10 Și mânia lui Balac s‐a aprins împotriva lui Balaam și și‐a lovit palmele, și Balac a zis lui Balaam: Te‐am chemat să blestemi pe vrăjmașii mei și iată i‐ai binecuvântat de tot de trei ori până acum!
„Tu, fiu al omului, vorbește, Bate din mâini și prorocește! Doresc să fie îndoite – Ba chiar să fie întreite – Acele lovituri pe care, Ca să le dea, sabia are. E sabia pentru măcel, Este pentru războiul cel Cari a fi mare se vădește, Îi înconjoară și-i pândește Din toate părțile deodată Și fără milă se arată.
Pentru că ei, poporului, Pâine și apă nu i-au dat, Ci împotrivă-i l-a chemat Pe Balaam, ca să-l blesteme. Poporul n-avuse-a se teme, Căci Dumnezeul nostru mare Schimbat-a-n binecuvântare Acel blestem. Când auziră
Solii pe care i-a trimis La mine, au venit și-au zis: „Din țara Egiptenilor, Acum, ieșit-a un popor Și-n fața mea s-a așezat. Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare, decât mine, Și poate, astfel, reușesc Să-l bat și-apoi să-l izgonesc.”
Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare decât mine Și poate astfel, reușesc Să-i bat și-apoi să-i izgonesc Din țara mea. Știu cum lucrezi: Pe cine binecuvintezi, Acela-i binecuvântat; De-l blestemi, este blestemat.”
Genunchii, el și-i îndoiește, Atuncea când se odihnește, Asemenea ca și un leu. Ca o leoaică e, mereu. De cine, el, va fi sculat? Să fie binecuvântat Oricine-l binecuvintează; Dar blestemat, cel ce cutează Să-l blesteme, are să fie!”