20 Edom le-a zis: „Nu încercați, În țara mea, ca să intrați!” Apoi, pe gânduri, n-a mai stat, Ci oaste, el și-a adunat, Ieșindu-le-n întâmpinare, Cu gloată și cu mână tare.
Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.
Atunci, Israel a trimis Soli la Edom, care au zis: „Dă-mi voie a înainta, Căci vreau să trec prin țara ta.” Dar cel cari fost-a împărat Peste Edom, nu l-a lăsat. Și la-mpăratul cel pe care Moabu-n fruntea sa îl are, Soli repezit-a Israel, Dar nu s-a învoit nici el. Poporul a făcut popas, Și-un timp, la Cades, a rămas.
Sihon nu s-a-nvoit, de fel, Căci n-a crezut în Israel. Ba mai mult, oaste-a adunat Și la Iahaț s-a așezat, Gata să-nceapă un război Cu Israelul mai apoi.
Esau, o ură, a luat Pe Iacov, căci a căpătat, În locu-i, binecuvântare, Fiind deci, peste el, mai mare. În sinea sa, a cugetat: „Iată că s-a apropiat Ziua de bocet, pentru tata, Și am să-i dau, lui Iacov, plata. El va muri de mâna mea!”