Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 17:10 - Biblia în versuri 2014

10 Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Al lui Aron toiag să-l pui, Din nou, în cortul Domnului, Căci vreau ca semn să fie el, Pentru întregul Israel – Pentru cei cari se răzvrătesc – Și-n acest fel, am să opresc Cârtirile, din fața Mea. Când ăst toiag, îl vor vedea, Toți au să știe, bunăoară, Cum să se poarte, să nu moară.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Domnul i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Mărturiei. Să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiți ca să se pună astfel capăt nemulțumirilor lor față de Mine și să nu moară“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Iahve i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Declarației. Să fie păstrat ca o dovadă pentru ce s-a întâmplat cu cei revoltați; și astfel, să se oprească protestele lor împotriva Mea, ca să nu moară.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 „Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări și-i voi nimici într-o clipă!”. Ei au căzut cu fața la pământ.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei și să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiți, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor lor și să nu moară.”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și Domnul a zis lui Moise: Du înapoi toiagul lui Aaron înaintea mărturiei, ca să fie păstrat ca semn pentru copiii răzvrătirii, ca să pui capăt cârtirilor lor împotriva mea ca să nu moară.

Gade chapit la Kopi




Numeri 17:10
23 Referans Kwoze  

Aici fusese așezat Altarul, care-a fost lucrat Din aur și s-a folosit Pentru tămâie. Negreșit, Alăturea altarului, Chivotul legământului Era, de-asemeni, așezat – Și el, în aur, ferecat. Un vas de aur s-a adus – Cu mană – și-n chivot s-a pus. Toiagul lui Aron – la fel – Acolo a fost pus și el; Toiagul cari înfăptuise Minuni, atuncea înfrunzise. Tot în chivot, s-a mai aflat Și legământul încheiat De Dumnezeu – precum a zis – În tablele de piatră scris.


Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.


„Pământule – neîncetat – Și cerule, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Așa vorbește Dumnezeu: „Niște copii am hrănit Eu. Eu i-am crescut și i-am vegheat Dar ei, însă, s-au răsculat Și împotrivă-Mi au pornit.


Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.


Dintre cei ce l-au însoțit În luptă, unii s-au vădit Răuvoitori și au strigat: „Oameni-aceștia n-au luptat, Pentru că nu au fost cu noi. Astfel, din prada de război, Nimica, nu le datorăm. Trebuie numai să-i lăsăm, Nevestele, să și le ia – Copiii de asemenea – Și-apoi, să plece, unde vor!”


Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.


De când vă știu, necontenit, În contra Lui, v-ați răzvrătit.


Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.


Din ele, fi-vor făurite Mai multe plăci, cu care voi Acoperiți altaru-apoi, Căci toți cei care le-au purtat Și-au ispășit al lor păcat Și au plătit cu viața lor. În fața-ntregului popor, Aceste plăci au drept menire Spre a sluji de amintire, Căci s-au sfințit și-au fost aduse Și-n fața Domnului sunt puse.”


Moise a zis poporului: „Iată porunca Domnului: „Să se păstreze un omer, Umplut cu mana cea din cer, Pentru urmași, ca ei să știe Ce pâine v-am dat în pustie, Ca să aveți ce să mâncați, După ce-ați fost eliberați Din al Egiptului ținut.”


Iată, din zilele Ghibei, Mereu, păcătuit-au ei, Căci Israel s-a adunat Acolo, și s-a așezat, Ca să nu îl apuce-apoi, La Ghibea chiar, acel război Cari împotrivă s-a făcut La toți cei răi, cum s-a văzut.


Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.


Aron, atuncea, a ieșit, După porunca Domnului Dată lui Moise – robul Lui – Și, mana, el a adunat-o, Preț de-un omer și-a așezat-o Lângă chivot, să se păstreze Pentru cei cari au să urmeze.


În cort, toiegele, apoi, Ai să le duci, unde, cu voi, Eu Mă-ntâlnesc. Să șadă ele, În fața mărturiei Mele.


Moise, din fața Domnului, Luă toiegele și-apoi S-a dus, cu ele înapoi, Și-a strâns întreaga adunare, Ca să le vadă fiecare. Toți cei care toiege-au dat, ‘Napoi atunci și le-au luat.


Moise, întocmai a făcut, După cum Domnul i-a cerut.


Moise, toiagul, și-a luat,


Să nu uiți cum ai ațâțat, Mereu, a Domnului mânie, Atunci când fost-ai în pustie. De când Egiptu-ai părăsit Și pân’ acum, tot răzvrătit Ai fost, în contra Domnului.


„Vegheați să nu-i primejduiți, Ca să nu fie nimiciți Bărbații Chehatiților, Din mijlocul Leviților!


Moise și-Aron, când i-au văzut Și-au auzit, au și căzut Cu fața la pământ îndată, ‘Naintea gloatei adunată.


„Moise – și tu, Aron – plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite