9 Pe lângă el, mai sunt cerute Apoi, o jertfă de mâncare, Care-i din a făinii floare Și-o jertfă pentru băutură. Prima să aibă, ca măsură, Doar trei zecimi de efă care Va fi din a făinii floare. Apoi, un vas cu ulei, plin – De jumătate dintr-un hin – Peste făină, e turnat Și totul fi-va frământat.
9 să aducă împreună cu boul un dar de mâncare din făină de cea mai bună calitate, care să se încadreze în trei zecimi de efă. Această făină să fie amestecată cu o jumătate de hin de ulei.
Jertfe să dați – de băutură; Să fie însă, cu măsură: Pentr-un vițel, să dați, din vin, O jumătate doar, de hin. Iată cât trebuie să dați, La un berbece: să luați A treia parte dintr-un hin, Ca și măsură, pentru vin. Apoi, trebuie pentr-un miel, Să procedați, în acest fel: Luați un sfert doar, dintr-un hin, Ca și măsură pentru vin. Aceasta-i jertfa ce-o socot A fi drept ardere de tot, Ce, în tot anul, va fi dată, La începutul luni-odată.
S-aduceți darul de mâncare, Făcut din a făinii floare; Doar trei zecimi o să luați, Din efă, ca s-o frământați Cu untdelemn. În acest fel, Să însoțiți orice vițel. Pentr-un berbece mai apoi, Alt dar aveți s-aduceți voi. Darul acesta de mâncare E tot din a făinii floare. Două zecimi o să luați – Din efă – ca s-o frământați Cu untdelemn. Iată-n ce fel,
A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.
„Iată, legea darului care E-adus drept jertfă de mâncare. Ai lui Aron fii, acest dar, Să-l ia, să vină la altar Apoi, cu el – în fața lui – Precum și-n fața Domnului.
De nu se-ntoarce înapoi Și de nu Se căiește-apoi? Sau cine știe, de cumva, Nu lasă-n urma Lui, ceva? Poate o binecuvântare, Ori niște daruri de mâncare Sau poate că și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pentru Cel care, tot mereu, Vă este Domn și Dumnezeu.
Din tinerețe. A-ncetat, De tot, darul acela care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Dar care trebuia adus Și-n Casa Domnului depus.
În fiecare dimineață Venită peste-a lumii față, Veți da un miel și darul care Este menit pentru mâncare, La care trebuie, apoi, Și untdelemn să puneți voi. O ardere de tot să fie Toate acestea, pe vecie.”
Când sărbătorile-au să vie Și praznice când au să fie, Iată cum fi-va darul care Trebuie dat pentru mâncare: O efă e, la un vițel; La un berbec, este la fel; Pentru un miel, să dăruiți Atâta cât o să voiți, Iar la o efă să luați Un hin de untdelemn să dați.
În urmă, daru-acele care O să îl dea pentru mâncare, De-o efă e, la un vițel. La un berbec, este la fel; Pentru un miel, să dăruiască Atâta cât o să voiască, Iar la o efă va avea Un hin de untdelemn să dea.
În urmă, daru-acela care O să îl dea pentru mâncare, O efă trebuie-a avea Și pentru un berbec să-l dea. Un dar de bună voie, el Va da, de fiecare miel, Iar la o efă, va avea, Un hin de untdelemn să dea.
Omul acela mi-a vorbit: „Odăile cele aflate În miazănoapte așezate Și cele care s-au vădit Că-n miazăzi s-au construit La locul gol, să iei aminte Precum că ele-s odăi sfinte. Acolo, preoți vor urca. Lucruri prea sfinte, vor mânca Ei, în odăile acele, Căci pentru ei făcute-s ele. Ăști preoți sunt cei cari, mereu, Se-apropie de Dumnezeu. În ele fi-vor așezate Lucruri prea sfinte, daruri date Spre a fi daruri de mâncare; Puse vor fi vitele care Sunt date jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și vină. Aste odăi sânt Cuprinse în locul cel sfânt.
Și pentru pâinea Domnului – De punere-naintea Lui – Această plată se vădea. De-asemenea, ea trebuia Și pentru jertfa necurmată, Ori pentru cea – de Sabat – dată, Sau când o luna nouă-apare, Ori când este vreo sărbătoare; Această plată se vădea – De-asemenea – că trebuia Pentru lucrările-nchinate, Ce pentru Dumnezeu sunt date, Ori pentru jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și pentru tot ce se făcea La Templu, precum se cerea.
Ornan răspunse: „Cum dorești! Ia aria, să pregătești Jertfe, lui Dumnezeu. De vrei, Îți dau, ca jertfe, boii mei. Uneltele, carele mele, Lemne de foc să-ți fie ele. Îți dau și acest grâu, pe care Să-l dai drept jertfă de mâncare, Căci, împărate – iată – vreau, Tot ce îți trebuie, să-ți dau.”
Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare, Și-afară de acelea care Se-aduc, în fiecare lună. Întotdeauna, să se pună, Lângă acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură. Toate, voiesc să fie date, După poruncile-așezate, Așa precum le-am rânduit, Așa precum am poruncit. Ele sunt jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”
Această lege, o socot A fi a arderii de tot, Apoi a darului pe care Îl dați ca dar pentru mâncare, A jertfei pentru ispășire, A jertfei pentru mulțumire, A jertfei care a fost dată Spre-a șterge vina căpătată Și-a închinării omului Ales, în slujba Domnului.”
Ca jertfă pentru băutură, Dată va fi tot o măsură De jumătate dintr-un hin, Care luată e, din vin. Prin ele, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
După aceea, s-a urcat, La casa Domnului, cu el. Când a făcut drumul acel, Trei tauri a luat cu ea; A mai luat, de-asemenea, O efă care era plină – Până în gură – cu făină.