Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 15:20 - Biblia în versuri 2014

20 Din pârga plămădeli-apoi, O turtă, o să faceți voi. Pentru acel dar ridicat, Precum e darul ce-i luat Întâi din arie, să știți, Ca turta, să o dăruiți.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S-o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Din prima parte de cocă, să aduceți o turtă ca sacrificiu oferit prin ridicare. Să vă prezentați cu ea așa cum procedați atunci când aduceți un sacrificiu oferit prin ridicare luat din zona de unde adunați cerealele.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Să aduceți ca dar ridicat Domnului o turtă din pârga aluatului vostru! Ca darul legănat din arie, așa să-l aduceți!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Ca dar ridicat, să aduceți o turtă din pârga plămădelii voastre; s-o aduceți cum aduceți darul care se ia întâi din arie.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Să aduceți o turtă din pârga plămădelii voastre ca dar ridicat; ca darul din arie așa să‐l ridicați.

Gade chapit la Kopi




Numeri 15:20
21 Referans Kwoze  

„De vei aduce, Domnului, Din roadele pământului – Întâi culese – un dar care Este o jertfă de mâncare, Să aduci spice pârguite Care, la foc, vor fi prăjite; Iar boabele, din spic luate, Vor trebui a fi pisate.


S-aduci în casa Domnului, Pârga din roada câmpului – Primele roade care sânt Luate de pe-al tău pământ. Nu fierbe carnea iedului, În lapte de la mama lui.”


Cele dintâi roade luate Din câmpuri, lor le vor fi date. De-asemenea, le va fi dată Și partea ce e ridicată Din toate darurile care Aduse sunt, pentru mâncare. Pârga făinii voastre, voi, La preoți, o veți da apoi, Căci astfel, are să se lase, Mereu, peste-ale voastre case Și peste-ale voastre cărări, Noian de binecuvântări.


Am hotărât ca fiecare, Din cea dintâi roadă pe care O va lua din plămădeală, Din daruri cari – fără-ndoială – Sunt jertfe date de mâncare, Din rodul pomilor pe care Livada lui o să îl dea, Din untdelemn de-asemenea Și-apoi din mustul viei lui Să îi dea Casei Domnului, O parte, pusă ca să fie De-ai Lui preoți, în visterie. Am hotărât ca fiecare, De pe pământul ce îl are, Parte să dea – fără-ndoială – Pentru Leviți, drept zeciuială. Aceste părți trebuiau date, De pe ogoarele aflate În preajma cetățuilor Ce sunt ale Leviților.


„Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Când veți intra în țara care, Domnul, ca să vi-o deie, are, Din ceea ce-o să secerați Voi de pe câmpuri, să luați Un snop, să-l dați preotului, Ca pârgă-a secerișului.


S-aduci, în casa Domnului, Pârga din roada câmpului. Iedul care a fost tăiat, Nu-l fierbe-n laptele luat, ‘Nainte, de la mama lui – Deci de la mama iedului.”


Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.


De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.


Însă, Hristos a înviat! Dintre cei morți, S-a ridicat – Așa după cum bine știți – El, pârga celor adormiți.


Iar dacă sfinte s-au vădit Primele roade, negreșit, Și plămădeala-asemenea, Trebuie sfântă-a fi și ea. Când rădăcina – să știți voi – E sfântă, ramurile-apoi, De-asemenea, sfinte-s și ele.


Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.


„Mereu să iei – fără-ndoială, An după an – o zeciuială, Din roadele ogorului.


Roada dintâi, adusă Mie, Ți-o dăruiesc: a ta să fie. Tot cei mai bun, din untdelemn, Din must și grâu, Eu te îndemn Să iei și-apoi să folosești.


Aceste dobitoace date, De preot, fi-vor legănate Apoi, în fața Domnului. Va legăna, în fața Lui, Și pâinea care este dată Drept prima pârgă secerată, Pe care câmpul o s-o dea. Va legăna, de-asemenea, Și cei doi miei. Acestea toate, Domnului fi-vor închinate. În urmă, partea Domnului, Dată va fi preotului.


Din pârga plămădelii deci, Luați o turtă și, în veci – Din neam, în neam – voiesc să știți Ca, Domnului, s-o dăruiți.”


Să stai în fața Domnului, În locu-n care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege Să-Și pună-n el, Numele Său, Și să mănânci din rodul tău: Din zeciuiala grâului Și din a untdelemnului; Să bei din mustul dăruit Ca zeciuială, negreșit, Și să mănânci din cei pe care, Întâi născuți, turma-ți îi are Și-asemenea, cireada ta. În locu-acela, când vei sta, Să-nveți ca, de-al tău Dumnezeu, Tu să ai teamă, tot mereu.


„Când strâns e rodul câmpului, Precum și cel al teascului, A corturilor sărbătoare, S-o prăznuiască fiecare, Un timp de șapte zile-apoi.


Din ceea ce-ntâi a rodit Pământul, este-ngăduit Ca să aducă fiecare, Câte o jertfă de mâncare. Din ele, nu va fi făcut Un dar, de un miros plăcut, Și nu veți arde acest dar – Adus din roade – pe altar.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite