5 Că Dumnezeu S-a pogorât În stâlp de nor și-a tăbărât Apoi, la ușa cortului. El i-a chemat, în fața Lui, Pe Moise și pe-Aron apoi. Când s-au apropiat cei doi,
Domnul s-a pogorât în nor Și-apoi, în fața tuturor, Cu Moise, El de vorbă-a stat. Din duhul, peste el aflat, Luă o parte și a pus Peste cei care i-a adus Moise, acolo. Șaptezeci, Au fost bătrâni-aceia. Deci, După ce duhul i-a umplut, Îndată ei au început Să prorocească. La sfârșit, Ei – însă – n-au mai prorocit.
Ziua, deasupra cortului, Se afla norul Domnului. Atuncea când se însera, Un foc, deasupra lui, era. Poporul fost-a însoțit – În timp ce a călătorit – Ziua, de norul Domnului, Iar noaptea-apoi, de focul Lui.
Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.
Deodată, Domnul a vorbit Și iată ce le-a poruncit Lui Moise, lui Aron și-apoi, Mariei: „Vreau să mergeți voi, La cortul întâlniri-ndată.” Toți trei s-au dus atunci și iată