Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Numeri 11:17 - Biblia în versuri 2014

17 Acolo, am să Mă pogor Și-ți voi vorbi, în fața lor. Atunci când vei veni la Mine, Din duhul care-i peste tine, Îți iau o parte, după care, Voi pune peste fiecare, Din acel duh, și vor purta Cu toți-apoi, sarcina ta.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și-L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și, astfel, n-o vei mai purta singur.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Eu voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Spiritul care este peste tine, și îl voi pune peste ei. Aceștia vor suporta dificultățile poporului împreună cu tine; și astfel, nu vei mai fi singur.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Voi coborî și voi vorbi acolo cu tine; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte cu tine povara poporului și să n-o porți tu singur.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și mă voi pogorî și voi vorbi acolo cu tine; și voi lua din Duhul care este peste tine și‐l voi pune peste ei; și vor purta sarcina poporului cu tine și n‐o vei purta singur.

Gade chapit la Kopi




Numeri 11:17
32 Referans Kwoze  

Atuncea fi-vei îmbrăcat Cu Duhul Domnului. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocești, vei fi putut, Pentru că fi-vei prefăcut Într-un alt om. Când vei vedea


Domnul s-a pogorât în nor Și-apoi, în fața tuturor, Cu Moise, El de vorbă-a stat. Din duhul, peste el aflat, Luă o parte și a pus Peste cei care i-a adus Moise, acolo. Șaptezeci, Au fost bătrâni-aceia. Deci, După ce duhul i-a umplut, Îndată ei au început Să prorocească. La sfârșit, Ei – însă – n-au mai prorocit.


Noi n-am primit duhul pe care Lumea aceasta-n ea îl are, Ci Duhul de la Dumnezeu, Ca lucrurile Lui, mereu – Cari pentru noi sunt arătate Și cari, prin harul Său, ni-s date – Să le cunoaștem, să le știm.


Ilie i-a vorbit apoi, În acest fel, lui Elisei: „Te rog, îmi spune dar, ce vrei? Pentru că iată: eu voiesc, Dorința, să ți-o împlinesc Mai înainte de-a fi dus De Dumnezeu, în ceruri, sus.” Atuncea, Elisei a zis: „Iată care e al meu vis: Din duhul care-i peste tine, Să faci să vină, peste mine, Acum, o parte anumită. Vreau o măsură îndoită!”


Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.


În fața Ierihonului – Pe câmpul dinaintea lui – Fiii prorocilor ședeau Și-n zare, spre Iordan, priveau. Când pe Ilie l-au văzut, Peste Iordan cum a trecut, Au zis: „E, peste Elisei, Al lui Ilie duh.” Toți cei Care acolo s-au aflat, Fugiră și s-au închinat În fața lui, pân’ la pământ


Voi nu mai sunteți pământești, Ci ați ajuns duhovnicești, Dacă va locui, apoi, Duhul lui Dumnezeu, în voi. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să nu aibă cineva Duhul care-i venit de sus – Duh cari e-al lui Hristos Iisus – Să știți că nu este al Lui, Nu este om al Domnului.


De-aceea, cel care-a călcat Aceste-nvățături apoi, Să afle dar, că nu pe noi – Pe oameni – ne-a nesocotit, Ci el, prin ce a făptuit, Pe Dumnezeu, se dovedește, Precum că Îl nesocotește, Adică pe Acela care V-a dat, Duh Sfânt, la fiecare.


Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.


Oameni-acei trebuie ca, Poporul, a îl judeca. Prin ei îți vor fi-nfățișate Doar pricinile însemnate. Cele mărunte, dacă vrei, Au să le judece chiar ei. O să vă fie mai ușor, Ție și-ntregului popor, Căci toată-nsărcinarea ta, Atunci, mai mulți o vor purta.


Ei se vădesc a fi cei care Au să aducă dezbinare, Căci sunt supuși doar poftelor Și nu au Duhu-n trupul lor.


Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,


Că Dumnezeu S-a pogorât În stâlp de nor și-a tăbărât Apoi, la ușa cortului. El i-a chemat, în fața Lui, Pe Moise și pe-Aron apoi. Când s-au apropiat cei doi,


Pe munte, Domnu-a coborât – Pe vârful lui a tăbărât – Și l-a chemat pe Moise, sus – Pe munte – iar Moise s-a dus.


Domnul, din ceruri, a venit Și la lucrare a privit,


Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.


Nimeni, în cer, nu s-a suit, Decât Cel care locuiește În cer, și-acuma, vă vorbește. Deci, numai Fiul omului, S-a pogorât, din cerul Lui.”


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că Eu l-am rânduit Pe Iosua, fiul lui Nun. Ia-l lângă tine, căci îți spun Că e un om în care Eu O parte-am pus, din Duhul Meu. Tu, mâna doar, să îți așezi,


De-aceea, lui, Eu îi vorbesc, Gură la gură, când doresc. El vede chipul Domnului, Pentru că Mă descopăr lui Prin lucruri simple de-nțeles, Căci el este al Meu ales. Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut, Și oare cum nu v-ați temut Ca împotrivă-i să-ndrăzniți – Când rob Îmi este – să vorbiți?!”


Domnul S-a pogorât la el Învăluit în noru-acel, Și a rostit, în fața lui Apoi, Numele Domnului.


A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.


Când au sfârșit de discutat, De la Avram, Domnu-a plecat. Avram privi în urma Lui, Șezând în ușa cortului.


Când, de vorbit, a terminat, Domnul, la cer, S-a înălțat.


Avram, atunci, s-a prăbușit Cu fața la pământ, supus. Domnul, din cer, apoi, a spus:


Căci singur, tu te istovești Și de asemeni, obosești Poporul care e cu tine. Lucrul acesta – văd eu bine – Peste puteri îți e, și pace! Singur, nu-l vei putea a face.


Poporu-apoi și-a amintit De zilele-n care-a trăit Moise, zicând: „Unde-i Cel care Și-a scos al Său popor din mare, Și cel care, peste popor, Fusese pus a fi păstor? Unde-i Cel care, pe pământ, Trimis-a Duhul Său Cel Sfânt Din cer, peste al său popor, Să șeadă în mijlocul lor?


De câte ori Moise-a vorbit Cu Dumnezeu, a trebuit Să intre-n cortul întâlnirii. De pe capacul ispășirii Cari pe chivot e așezat, Pe mărturia ce s-a dat – Dintre-ai săi heruvimi pe care La capete capacu-i are – Glasul lui Dumnezeu vorbea, Iar Moise-apoi îi răspundea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite