Neemia 9:37 - Biblia în versuri 201437 Pământul nostru, mai apoi, Nu mai rodește pentru noi, Ci pentru alții, care sânt Străini față de-acest pământ, La care noi am fost aduși, În starea de a fi supuși, Din pricina păcatelor, Făcute de al nost’ popor. Alți împărați ne stăpânesc Și fac așa precum poftesc Cu vitele ce le avem Și-apoi cu noi, care suntem Aduși, azi, într-o strâmtorare Ce se vădește foarte mare!” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească37 Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201837 Producția ei îi îmbogățește pe acei regi pe care Tu i-ai desemnat să fie stăpânii noștri – din cauza păcatelor noastre. Ei sunt stăpâni aici și acționează așa cum doresc împotriva corpurilor noastre și împotriva vitelor noastre; iar noi suntem într-un mare necaz!” Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202037 Ea dă roadele ei multe regilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; ei stăpânesc după voința lor asupra trupurilor noastre și asupra animalelor noastre, iar noi suntem în mare strâmtorare”. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu37 El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre și suntem într-o mare strâmtorare!” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193137 Și ea dă venit mare împăraților pe care i‐ai pus asupra noastră pentru păcatele noastre: și ei domnesc peste trupurile noastre și peste vitele noastre după placul lor și noi suntem în strâmtorare mare. Gade chapit la |
Neemia 9:37
11 Referans Kwoze
Acuma ai să Îi slujești Din locu-n care te găsești: De foamete înconjurat, De mare secetă uscat, Gol și de lipsuri chinuit, Și de vrăjmași încercuit – Pe care Domnul i-a trimis În contra ta, cum a promis. Un jug de fier, El îți va pune, Pe gât, până te va supune Și vei ajunge – negreșit – În urmă, a fi nimicit.
Și am vorbit astfel, apoi: „Iată, pe frații voștri, noi – Știți bine – i-am răscumpărat, Căci pe la neamuri s-au aflat A fi vânduți. Deci fiecare, După puterea ce o are, Răscumpărat-a pe acei Care se dovedeau Iudei. Acum, voi iarăși încercați Să-i vindeți pe ai voștri frați? Și cui să-i vindeți, mai apoi, Căci vreți să-i cumpărați chiar voi?” Ei n-au putut ca să-mi răspundă, Vrând – de rușine – să se-ascundă Din față-mi. Eu le-am zis apoi:
Iată porunca dată vouă, Pentru această Casă nouă, Căci vreau să știți, de la-nceput, Ce veți avea voi, de făcut, Față de vârstnicii pe care Neamul lui Israel îi are, Ca sprijin să primească-apoi, La lucrul Casei, de la voi: Ceea ce fi-va cheltuit, Va trebui a fi plătit Din birurile adunate De la ținuturile-aflate Chiar lângă matca Râului, De partea cealaltă a lui. Din avuția-mpărătească, Va trebui să se plătească Tot ce s-a cheltuit. Luați, Birul acela și îl dați La meșteri, ca să se lucreze, Iar lucrul să nu înceteze.
El, roadele pământului, La va mânca. De-asemenea, Rodul cari turma-l va avea, O să-l mănânce, negreșit, Până când fi-vei nimicit. Nimic nu-ți va lăsa, din grâne: Nici grâu, nici must nu-ți va rămâne, Nici untdelemn și nici viței; Nici de la oi nu-ți lasă miei. De toate, fi-vei jefuit, Până când tu vei fi pierit.
Piblisite