Neemia 9:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ Totuși, mulți ani Tu i-ai răbdat Și multe înștiințări le-ai dat, Prin Duhul și prorocii Tăi. Dar ei, cu toți, s-au vădit răi Și n-au vrut ca să ia aminte La sfintele Tale cuvinte. Atunci, ai dat al lor popor, În mâinile vrăjmașilor. Neamuri străine au venit Și peste el a stăpânit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³⁰ I-ai îngăduit așa mulți ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot n-au vrut să asculte și, astfel, i-ai dat pe mâna popoarelor străine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ I-ai tolerat așa mulți ani; dar i-ai avertizat prin Spiritul Tău, vorbindu-le prin profeții Tăi. Totuși, ei nu au luat în considerare ce le spuneai. Astfel, i-ai făcut să ajungă la discreția popoarelor străine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ I-ai îngăduit astfel mulți ani, ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău, prin profeții tăi, dar ei nu și-au plecat urechea, și i-ai dat în mâna popoarelor țărilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-ai dat înștiințări prin Duhul Tău, prin proroci, și tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Și mulți ani i‐ai îngăduit și ai mărturisit împotriva lor prin Duhul tău, prin prorocii tăi; dar n‐au plecat urechea și i‐ai dat în mâna popoarelor țărilor.

Neemia 9:30 Referans Kwoze

Romani 2:4

Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință?

Fapte 7:51

Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!

Isaia 42:24

Pradă jefuitorilor, Pe Iacov, cine l-a lăsat Și pe Israel, cin’ l-a dat? Oare nu Domnul e Acel, Pentru că noi – față de El – Păcate multe-am săvârșit? Al Său popor nu a voit Să umble-n calea Domnului Și să păzească Legea Lui.

2 Petru 1:21

Căci nici una nu e venită, Prin voia omului. Mereu, Oamenii, de la Dumnezeu, Vorbit-au, iar al lor cuvânt Fost-a rostit de Duhul Sfânt.”

1 Petru 1:11

Ei cercetau, necontenit, Să afle timpul potrivit Și-mprejurările pe care Duhu-n vederea Sa le are – Pentru că-n ei sălășluia Al lui Hristos Duh – când vestea De suferințele pe care, Hristos, să le îndure, are, Și despre slava Sa cerească, Pe care-avea s-o dobândească, După tot ce a suferit.

Zaharia 7:13

Când El chema, n-ați ascultat. De-aceea, zis-a Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când M-au chemat, la rândul Meu, N-am vrut ca să-i ascult, nici Eu,

Plângerile 2:17

Domnu-a făcut ce hotărâse Și-a împlinit vorbele zise Mai dinainte. Negreșit, Fără de milă-a nimicit. El te-a făcut, prilej să fii Pentru vrăjmași, de bucurii! Iată, puterea celor care Te asupreau fără-ncetare, De Domnul fost-a înălțată Și-asupra ta e așezată!

Ieremia 25:4

Domnul Și-a scos, de dimineață, Prorocii, în a voastră față. Voi, însă, nu i-ați ascultat,

Isaia 63:10

Dar ei n-au fost ascultători Și n-au fost înțelegători, Ci al Său Duh L-au întristat. Domnul – atuncea – a luptat În contră la al Său popor Și S-a făcut vrăjmaș al lor.

Neemia 9:29

Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.

Neemia 9:26

În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.

Fapte 28:25

Când, către casă, au plecat, Neînțelegeri s-au iscat, Iar Pavel, doar atât, a zis: „Drept, în Isaia, este scris; Duhul Cel Sfânt, cu-adevărat, Vorbit-a, când a cuvântat:

Fapte 13:18

Purtările lor, în pustiu – Căci patruzeci de ani umblară, Până când, în Canaan, intrară – Domnul, mereu, le-a suferit.

Ieremia 44:22

Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.

Ieremia 7:25

De când Egiptu-au părăsit Părinții voști’, necontenit, Proroci trimis-am pe-al lor drum Și le-am vorbit, până acum.

Psalmi 86:15

Însă Tu Doamne, văd prea bine, Ești milostiv și-ndurător Și îndelung ești răbdător. Bogat ești în credincioșie Și-n bunătate, pe vecie.

Neemia 9:20

Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.

2 Petru 3:9

Nici o întârziere nu-i, În ce urmează-a fi-mplinit, Din ceea ce-a făgăduit, Căci nu-ntârzie niciodată – Precum cred unii – ci arată Doar îndelunga Lui răbdare, Avută pentru fiecare. El vrea, ca nimeni să nu piară – Nimeni să nu rămână-afară – Dorind ca orișice ființă Să vină către pocăință.

Numeri 11:26

Doi oameni – unu-a fost Eldad, Iar celălalt era Medad – În tabără-au rămas, de-au stat. Când acel duh s-a așezat Și peste ei, căci erau prinși Între cei șaptezeci de inși – Chiar dacă nu i-au însoțit – Au început și-au prorocit.

Psalmi 95:10

Ani patruzeci, ei M-au scârbit, Încât ajuns-am de-am rostit În Mine: „Iată un popor Cari este neascultător, A cărui inimă-i vădită Precum că este rătăcită, Iar a Mea cale nu o știe.”

Isaia 28:10

Căci ne tot dă, fără măsură – Neîncetat – învățătură, Și-n orice loc el ne aruncă Poruncă iar, și iar poruncă. Puțin aici, dincolo iar, Și tot porunci căpătăm doar.”

Isaia 48:9

Din pricina Numelui Meu, Multă răbdare vădesc Eu. Pentru-a Mea slavă, Mă opresc Și nu vreau să te nimicesc.

Zaharia 7:12

Ca diamantul și-au făcut Inima lor, căci nu au vrut S-asculte Legea Domnului Și nici cuvintele Celui Cari Domn al oștii S-a vădit Și prin al Său Duh, le-a rostit, Prin toți prorocii cei pe care Ia tot trimis, fără-ncetare. Din astă pricină, apoi, Domnul oștirilor, pe voi, Ajuns-a de S-a mâniat.

2 Regi 18:11

Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Mai marele Asiriei E cel cari i-a mutat, pe ei. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți – cari, înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

2 Regi 21:10

Domnul, în urmă, a trimis Pe-ai Săi proroci, prin care-a zis:

2 Cronici 24:19

Ca să-i întoarcă înapoi, Domnul, proroci, trimise-apoi, Însă ei nu au ascultat De înștiințarea ce s-a dat.

Esdra 9:10

Doamne, ce vom mai spune-apoi, După aceste lucruri, noi? Căci iată, nu am împlinit Ceea ce Tu ne-ai poruncit.

Ieremia 44:4

Într-una am trimis apoi, Pe toți prorocii Mei, la voi, Să vă învețe să fiți buni, Zicând: „Nu faceți urâciuni, Căci urâciunile acele, Urâte îi sunt Feței Mele!”

Ieremia 44:5

Ei, însă, nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat, Să se întoarcă înapoi Din răutatea lor, apoi, Căci ne-ncetat adus-au ei, Tămâie, altor dumnezei.

Daniel 9:6

De-ai Tăi proroci, n-am ascultat Când au venit și-au cuvântat În al Tău Nume, celor cari Peste popor erau mai mari – Adică împăraților, Precum și căpitanilor Și-asemeni și celor pe care, Al nostru neam, părinți, îi are. N-am ascultat când – negreșit – Prorocii, nouă, ne-au vorbit.