70 Unii – dintre aceia cari, Peste familii sunt mai mari – De bună voie, fiecare, Daruri au dat, pentru lucrare. Cel care-a fost, peste popor, Ales să fie dregător, A mers și-a dat la visterie, Darici de aur cari o mie S-au dovedit la numărat; Potire – cincizeci – a mai dat; Veșminte a mai dăruit Cari preoțești s-au dovedit. În număr, ele fost-au deci, Atunci, cinci sute și treizeci.
70 Câteva din căpeteniile de familii au dăruit pentru lucrare. Însuși guvernatorul a depus în vistierie următoarele: o mie de darici de aur, cincizeci de vase de aur și cinci sute treizeci de tunici preoțești.
70 Câțiva dintre conducătorii de familii au făcut donații pentru lucrare(a de refacere a zidului orașului Ierusalim). Chiar guvernatorul a depus în tezaur personal (ca donație) pentru acest scop: o mie de darici de aur, cincizeci de cupe de aur și cinci sute treizeci de haine preoțești.
70 Mulți din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veșminte preoțești.
70 Și unii din capii părintești au dăruit pentru lucru. Tirșata a dăruit vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de străchini, cinci sute treizeci de cămăși preoțești.
Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.
Slujbașul împăratului – Nebuzardan, acela care Peste străjeri era mai mare – Luat-a cești și cenușare, Tămâietoare și pahare. Potirele au fost luate Precum și sfeșnicele toate. Tigăile le-a adunat Și-apoi pe toate le-a luat. Lighenele au fost luate, Precum și lucrurile toate Care din aur se vădeau, Sau care din argint erau.
Iată-i pe cei care-au semnat: Primul Neemia-i chemat, Iar tatăl său se dovedea Precum că e Hacalia. Cel care-n urmă-i a semnat Drept Zedechia s-a chemat.
Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni pe Tumim.
Apoi, Hiram a făurit Lopeți, lighene, cenușare, Și a sfârșit a sa lucrare. Astfel, Hiram a terminat Lucrarea dată de-mpărat, Căci pentru Casa Domnului, Făcut-a la porunca lui
Și zece mese-au fost lucrate Și-apoi, în Templu, așezate. Cinci se aflau în dreapta lui Și cinci în stânga Templului. Potire-o sută s-au turnat, Din aurul cel mai curat.
I-a dat chipul furcuțelor, Lighenelor și ceștilor Care, din aur, s-au lucrat. De-asemenea, el i-a mai dat Apoi, chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau Și pentru slujbă foloseau. I-a dat chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Și pentru slujbă foloseau.
Lopeți, lighene, cenușare – În urmă – a mai făurit, Așa precum i-a poruncit Chiar Solomon. De bună seamă, Fost-au unelte de aramă, Iar pentru ele, folosită, A fost arama lustruită.
În strachină, să adunați Sângele lui. Isop apoi, Într-un mănunchi, veți strânge voi Și-n sânge o să-l înmuiați. Cu sânge, trebuie să dați Apoi, ușorii ușilor Și pragul de de-asupra lor. Nimeni din voi dar, de cu seară, Să nu iasă din case-afară, Până când zorii au să vină – Până va fi, din nou, lumină –
Cămile au mai folosit, Cari patru sute s-au vădit; La ele s-au adăugat Încă treizeci și cinci, de-ndat’. Măgari, apoi, mai folosiră, Cari șase mii se dovediră Și șapte sute douăzeci, Pe-ale pustiului poteci.
De-asemenea, aceia cari Peste familii sunt mai mari, La visterie, fiecare – După puterea ce o are – Pentru lucrare-a dăruit Atât cât și-a îngăduit. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, La douăzeci de mii erau. Minele care se vădeau Că din argint au fost făcute Sunt două mii și două sute.