12 Ei au răspuns: „Iată că noi Le vom da totul, înapoi. Nimic, în schimb, nu le vom cere. Vom face după a ta vrere!” Preoți, atuncea, am chemat La mine, iar ei mi-au jurat În fața lor că, negreșit, Vor face precum au vorbit.
12 Ei au răspuns: ‒ Le vom da înapoi și nu vom mai cere nimic de la ei. Vom face întocmai precum ai zis. Atunci am chemat preoții și i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis.
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi; și nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face exact cum ai zis.” Atunci i-am chemat pe preoți și i-am pus să jure înaintea lor că vor face așa cum au promis.
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic! Vom face așa cum ai zis”. I-am chemat pe preoți și i-am pus să jure că vor face după cuvântul acesta.
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure că își vor ține cuvântul.
12 Și au zis: Vom întoarce și nu vom cere nimic de la ei; vom face cum zici. Și am chemat pe preoți și i‐am pus să jure că vor face după cuvântul acesta.
Ezra – atunci – s-a ridicat Și-apoi, la sine i-a chemat, De grabă, pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari Peste soborul de preoți, Dar și peste Leviții toți. Apoi, să jure, el îi puse, Că face-vor precum se spuse. Cu-atenție îl ascultară, Iar după-aceea îi jurară Că au să facă, negreșit, Așa după cum au vorbit.
Zacheu, însă, a stăruit, ‘Naintea Lui, și a vorbit: „Doamne, averea-mi împărțesc Și jumătate, dăruiesc, Săracilor; iar, de cumva, Năpăstuit-am, cu ceva, Pe orișicine, negreșit, Îi dau ‘napoi, tot, împătrit.”
Pe-acei evrei, eu i-am mustrat. Pe uni-apoi i-am blestemat. Pe alți-n urmă i-am lovit, Părul le-am smuls, i-am pedepsit Și-apoi să jure, eu i-am pus, În Numele Celui de Sus, Zicându-le: „Nu mai luați, Femei străine și nu dați Fetele voastre, de neveste, Pentru popoarele aceste!
De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi.
Cu toți, atuncea, s-au unit Cu frații lor care vădeau Că mai cu vază se aflau. Ei s-au legat cu jurământ, Să umble-n Legea Celui Sfânt – Dată prin Moise, robul Lui – Păzind porunca Domnului Care era Stăpânitor Peste-al lui Israel popor.
Iată, chiar astăzi vreau ca voi Să le dați casele-napoi, Ogoarele ce le-ați luat, Sau viile ce vi le-au dat, Măslinii ce i-ați dobândit De la ai voști’ frați, negreșit. De-asemeni, pentru-ai voștri frați, A suta parte să o dați, Din tot ceea ce e știut Că drept dobândă le-ați cerut. Dați-le grâu – eu vă îndemn – Dați-le must și untdelemn.”