5 Și-apoi am zis către-mpărat: „Dacă-ndurare am primit Și trecere am dobândit În fața înălțimii tale, Te rog ca să găsești o cale, Să mă trimiți la Iuda-n țară, Unde să pot să zidesc iară, Cetatea-n care îngropați Îmi sunt părinții și-ai mei frați.”
5 apoi i-am zis împăratului: ‒ Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca s-o reconstruiesc.
5 și i-am zis regelui: „Dacă regele consideră că este posibil și dacă slujitorul tău este agreat, permite-mi să merg până în teritoriul numit Iuda, în care există orașul unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca să îl reconstruiesc.”
5 și i-am răspuns regelui: „Dacă este un [lucru] bun pentru rege și dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinților mei ca s-o reconstruiesc!”.
5 și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou.”
5 Și am zis împăratului: Dacă va plăcea împăratului și dacă slujitorul tău a aflat har înaintea ta, trimite‐mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s‐o zidesc.
Dacă-mpăratul o să vrea Să cerceteze, va putea, La visteriile pe care În stăpânire el le are – La Babilon – ca să găsească, De-i vreo poruncă-mpărătească, Dată de Cir, să-ngăduim, În Iuda, la Ierusalim, O casă ca să se ridice Pentru Cel despre cari se zice Că este și va fi, mereu, Adevăratul Dumnezeu. Iar împăratul, pentru noi, Să scrie un răspuns apoi, Să știm dar, hotărârea lui, Asupra Casei Domnului.”
„De trecere am dobândit, Dacă plăcută m-a găsit Măria-ta, atunci îl voi Ruga să-ntoarcă înapoi Scrisorile ce-au fost trimise În țară, de Haman, și scrise Pentru a-i pierde pe Iudei. Tu împărate, dacă vrei Să-i izbăvești, vestește-n țară Că ceea ce, întâia oară Haman ceruse-a fi-mplinit, Acum e de-mpărat oprit.
Estera a răspuns, de-ndat’: „Măria-ta, de-am căpătat Trecere-n față-ți și gândești Că vrei, ceva, să-mi dăruiești, Atunci dă-mi viața – te rog eu – Și scapă-l pe poporul meu! Cer îndurare-a arăta Față de noi, măria-ta!
De trecere am dobândit În fața ta – ca negreșit, Să vii iar, la ospăț, la mine. Să-l iei și pe Haman cu tine, Căci mâine am să îndrăznesc Să-ți spun ceea ce îmi doresc.”
Când vorbele i-a auzit, Ioab, îndată, s-a zvârlit, Jos – la pământ – și s-a-nchinat Și-apoi l-a binecuvântat: „Astăzi, cunoaște robul tău, Precum că la-mpăratul său, El – trecere – a căpătat, Căci bine văd că ai lucrat Întocmai, după sfatul meu Și după cum gândit-am eu.”
Rut zise: „Căpătat-am eu, Azi, trecere, la domnul meu! Cuvântul tău m-a mângâiat Și-n inimă eu l-am luat. Nici nu slujesc, măcar, la tine, Și-ai fost atât de bun, cu mine!”
Eu zic: de împăratul vrea, Poruncă, de îndat’ să dea Și scris în legea Perșilor Precum și-n cea a Mezilor, Să fie cum că, niciodată, Nu trebuie a fi-ncălcată Porunca împăratului. Apoi, nicicând, în fața lui, Vasti să nu se-nfățișeze. În locu-i, alta să-i urmeze Cari vrednicia-mpărătească Să fie demnă s-o primească.
Lângă-mpărat, atuncea, sta Și-mpărăteasa și-asculta. Câteva clipe se gândise Și-n urmă împăratul zise: „Cât timp are să îți ia ție, O astfel de călătorie? Când crezi că vei putea apoi, A te întoarce înapoi?” După ce fost-am învoit, O vreme eu am stabilit – Ca să pornesc – și-am cuvântat
Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.