Neemia 2:12 - Biblia în versuri 2014

¹² După aceea, m-am sculat, În miez de noapte, și-am plecat Fără a spune nimănui, Ce a pus Domnul cerului În a mea inimă, ca eu Să fac, pentru poporul meu, Și-apoi pentru cetatea care, Ierusalim, drept nume, are. Singur în noapte, eu eram, Cu vita ce o călăream.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Apoi m-am trezit noaptea și am luat cu mine câțiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Apoi m-am trezit noaptea și am luat cu mine câțiva oameni – fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu în inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, cu excepția celui pe care mergeam călare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² M-am ridicat noaptea, eu și puținii oameni care erau cu mine, și nu am spus nimănui ce îmi pusese Domnul la inimă să fac pentru Ierusalím. Nu aveam cu mine niciun animal decât animalul pe care călăream.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² După aceea, m-am sculat noaptea cu câțiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și m‐am sculat noaptea, eu și câțiva bărbați cu mine; și n‐am spus nimărui ce pusese Dumnezeul meu în inima mea ca să fac pentru Ierusalim; și nu era alt dobitoc cu mine decât dobitocul pe care călăream.

Neemia 2:12 Referans Kwoze

Revelația 17:17

Căci Dumnezeul Cel de sus, În a lor inimă a pus Gândul de a se fi-nvoit – După un plan, de El gătit – Ca fiarei, să îi dăruiască Puterea lor, împărătească, Până când fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost vestite, De Dumnezeu. Femeia care –

Esdra 7:27

Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!

2 Corinteni 8:16

„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.

Ieremia 31:33

În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Ieremia 32:40

Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.

Amos 5:13

Iată ce trebuie să facă Cei înțelepți, acum: să tacă, Pentru că vremile sunt rele Și se arată timpuri grele.

Qohelet 3:7

Ruptul are un timp și el. Cusutul are vremea lui. Prinse de mersul timpului, Tăcerea și vorbirea sânt.

Psalmi 122:6

Rugați-vă, pentru vecie, Pace-n Ierusalim să fie! Cei ce-l iubesc să aibă tihnă! Să aibă parte de odihnă!

Psalmi 51:18

În bunătatea arătată, Fă ca să fie revărsată, Peste Sion, a Ta-ndurare, Iar zidurile cele care Ierusalimul le avea, Fă-le să fie aievea!

Judecători 9:32

Ia-ți oastea care te slujește, Du-te pe câmp și-apoi, pândește Întreaga noapte. Dimineața,

Judecători 6:27

Îndată, Ghedeon s-a dus Și slugile și le-a adus. A luat zece dintre ei Și-apoi, cu oamenii acei, În mare grabă a făcut Ceea ce Domnul i-a cerut. Dar pentru că teamă avea De tatăl său și-asemenea De cei care-mprejur erau Și în cetate locuiau, Lucrul acesta l-a făcut Noaptea, spre a nu fi văzut.

Matei 10:16

„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.

Matei 2:14

Iosif, atuncea, s-a sculat Și-n noaptea ‘ceea a plecat – Cu Pruncul și cu mama Lui – Spre granița Egiptului.

Miheia 7:5

Pe un prieten, să nu-l crezi! În rude, să nu te încrezi Chiar dacă-apropiate-ți sânt! Ia seama la al tău cuvânt, Păzește-ți gura – cum se cade – De cea care în brațe-ți șade!

Iosua 10:9

Iosua-ndată a pornit, De la Ghilgal și însoțit De ai săi oameni de război, O noapte-ntreagă-a mers și-apoi – Când zorile s-au revărsat – Pe împărați i-a atacat.

Neemia 2:11

Către Ierusalim apoi – Într-un sfârșit, plecarăm noi. Când în cetate am sosit, Trei zile-acolo ne-am oprit.

Neemia 2:13

Prin poarta văii am trecut Și spre izvorul cunoscut Drept „al balaurului”, eu M-am îndreptat. În gândul meu, Am hotărât să plec apoi, Spre porțile dinspre gunoi. Priveam, atent, către cetate La zidurile dărâmate Și porțile ei năruite Care, de foc, sunt mistuite.

Proverbe 12:23

Știința înțeleptului E-ascunsă-n fața omului; Dar inima nebunilor Vestește nebunia lor.