46 De mult, în timpu-ndepărtat, Când David fost-a împărat Și când Asaf îl însoțea, Ceata de cântăreți avea Puși căpitani, în fruntea ei. Ei s-au vădit a fi acei Cari, de cântări, se îngrijeau, Când laude se înălțau, Cu mulțumiri, Celui pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.
46 Căci în trecut, pe vremea lui David și a lui Asaf, erau căpetenii care supravegheau cântăreții și cântările de laudă și de mulțumire pentru Dumnezeu.
46 Cândva, în vremea guvernării (rege)lui David și a (conducătoru)lui Asaf, existau conducători care supravegheau cântăreții și cântecele de laudă și de mulțumire pentru Iahve.
Apoi, cu toți se ridicară, Iar Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari, Le-au poruncit Leviților, Să aibă-n cântecele lor – Spre lauda lui Dumnezeu – Cuvintele pe cari, mereu, David, numai, le folosea Și-Asaf, prorocul ce-l avea. Leviți-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut: Cu bucurie-au lăudat, Pe Domnul, și s-au închinat.
Aceștia sunt aceia cari, Peste Leviți, erau mai mari, Capi ai familiilor lor, În ceata cântăreților Cari, în odăi doar, locuiau, Iar alte slujbe nu aveau, Căci zi și noapte-au împlinit Lucrul care le-a fost menit.
A mai venit Matania; Fiu al lui Mica se vădea, Zabdi și-Asaf, fiind cel care Se dovedea a fi mai mare Peste acei care cântau Când rugăciuni se înălțau, În cor, la Casa Domnului, Spre slava și mărirea Lui. Și Bacbuchia a venit Care al doilea s-a vădit A fi-ntre frați. Apoi urmase Cel care Abda se chemase. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șamua-l are Și pe Galal; de-asemenea, Pe Iedutun îl mai avea.