30 La Zanoah au mai șezut; La Adulam au locuit Și la Lachis s-au stabilit. Pe la Azeca au mai stat Și-n acest fel s-au așezat, De la Beer-Șeba începând Pân’ la Hinom, ei ajungând.
30 în Zanoah, Adulam și în satele dimprejurul lor, în Lachiș și în câmpiile dimprejurul lui, în Azeka și în satele dimprejurul lui. Și, astfel, ei s-au așezat din Beer-Șeba până în Valea Hinom.
30 în Zanoah, în Adulam și în satele din jurul lor, în Lachiș și în câmpiile din jurul lui, ca și în Azeca și în satele din jurul lui. Astfel, ei și-au (re)stabilit locuințele din Beer-Șeba până în valea Hinom.
30 la Zanóah, la Adulám și în satele lor, la Láchiș și în câmpiile lui, la Azéca și în suburbiile ei. S-au așezat de la Béer-Șéba până la Valea Hinnóm.
30 la Zanoah, la Adulam și în satele care țin de el, la Lachis și în ținutul lui, la Azeca și în locurile care țin de el. S-au așezat astfel de la Beer-Șeba până la valea lui Hinom.
În urmă, el trece prin vale – Prin Ben-Hinom – în a sa cale. La miazăzi, valea avea Acel ținut ce se numea Iebus, pe care azi îl știm Că e chemat Ierusalim. Urca pe vârful muntelui Care avea, în fața lui, Valea Hinomului aflată Către apus și așezată La capătul văii pe care Poporul Refaimit o are, Spre miazănoapte îndreptată.
Adon-Țedec cari, împărat, Era-n Ierusalim aflat, Către Hoham – cel ce ședea Peste Hebron și-mpărățea – Către Piream cari s-a aflat Peste Iarmut înscăunat, Către Iafia cari ședea Peste Lachis și-mpărățea, Către Debir cari, împărat, Fosta-n Eglon înscăunat, Câte-o solie a trimis, Prin care-n acest fel a zis:
În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Schimbat va fi numele lui – Adică al Tofetului – Precum și numele pe care Valea din Ben-Hinom îl are; Căci valea Ben-Hinomului Va fi Valea Măcelului!
Acela care se numea Hanun, e cel ce-a reparat O poartă, care s-a chemat „A văii”, iar în lucrul lui, Oamenii Zanoahului L-au ajutat. Ei au zidit-o Iar după ce au isprăvit-o, În urmă, ușile i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi pe ușile acele Au așezat zăvoare grele. Un zid, au mai făcut cu toți, Care avea o mie coți Și ajungea capătul lui, La porțile gunoiului.
Tofetul nu a fost cruțat, Căci al lui Iuda împărat A dat porunci ca, negreșit, Și el să fie pângărit. În valea fiilor pe care Poporul lui Hinom îi are, Tofetul se afla zidit. Astfel, el fost-a pângărit, Ca nimenea – din acel loc – Să nu-și mai treacă-apoi, prin foc, Copiii, cum obișnuiau, Când lui Moloh se închinau.
Apoi, din vârful muntelui, El cobora în a sa cale, Până la Bet-Hinom, în vale. În miazănoapte a avut Al Refaimiților ținut. Prin valea din Hinom trecea Care în miazăzi avea Ținutul Iebusiților. Mergea pe lângă țara lor Și ajungea, în acest fel, În urmă, la En-Roguel.
A doua zi, când s-a sculat, Avram, o pâine, a luat, Precum și un burduf cu apă Și-a zis apoi, Agarei: „Pleacă!” Ea, prin pustiul denumit „Beer-Șeba”, mult, a rătăcit.
Sunt toți, fii ai lui Ismael, Căci doisprezece-avut-a el. Acestea sunt numele lor, După-al lor neam și locul lor. Ei, doișpe voievozi au fost, Cari și-au făcut, cu toți, un rost.