Neemia 10:31 - Biblia în versuri 201431 De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească31 Când popoarele țării vor veni să vândă produse și tot felul de grâne în ziua de Sabat, nu vom cumpăra nimic de la ele, nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al șaptelea an vom lăsa nelucrate terenurile și vom anula orice datorie. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201831 Când popoarele țării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse și diferite alimente, nu vom mai cumpăra nimic de la ele nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al șaptelea an vom lăsa terenul necultivat; și vom anula plata oricărei dobânzi pretinsă cuiva. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202031 că nu le vom da pe fiicele noastre popoarelor țării și nu le vom lua pe fiicele lor [ca soții] pentru fiii noștri; Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu31 să nu cumpărăm nimic în ziua Sabatului și în zilele de sărbătoare de la popoarele țării care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat și să lăsăm nelucrat pământul în anul al șaptelea și să nu cerem plata niciunei datorii. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193131 și că dacă popoarele țării vor aduce mărfuri și orice fel de grâu ca să vândă în ziua sabatului, nu vom cumpăra de la ei în sabat și în vreo zi sfântă; și vom lăsa pământul nearat în anul al șaptelea și vom lăsa orice datorie, pentru care și‐au dat mâna. Gade chapit la |
Neemia 10:31
24 Referans Kwoze
A șaptea zi e de odihnă Și Domnului Îi e-nchinată. În ea, să nu faci niciodată, Nici o lucrare, căci faci rău: Deci nici tu și nici fiul tău, Să nu lucrați. Atunci veți sta. Nu va munci nici fiica ta, Nici robul care te slujește, Nici roaba care locuiește La tine, și nici vita care, Sălaș, la tine-n iesle-și are. Străinul care-i pripășit La tine-n casă, e oprit Și el, de-asemeni, să muncească. Toți trebuie să se-odihnească.
În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.
În acea zi, voiesc să știți Că trebuie ca să vestiți – Din nou – o sărbătoare mare; S-aveți o sfântă adunare, În care, voi veți fi opriți, Lucrări de slugă să-mpliniți. Acuma dar, vreau să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.
„Această lege, să se știe Că veșnică are să fie: A zecea zi când va cădea, În an, în luna a șaptea, Cu toți va trebui să știți Ca sufletul să vă smeriți, Și oprit este fiecare, Să săvârșească vreo lucrare. Din lucru-atunci, va fi oprit Cel care e-mpământenit Ca băștinaș, dar și cel care Este, la voi, în adunare, Și locuiește ca străin.
Piblisite