Neemia 1:1 - Biblia în versuri 20141 Istoria lui Neemia, Feciorul lui Hacalia. Povestea ce am scris-o eu, Începe în luna Chișleu. În anul douăzeci eram, Iar când la Susa mă aflam – În capitală – a venit Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna chislev, în al douăzecilea an, în timp ce mă aflam în citadela Susei, Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20181 Acestea sunt cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chislev, în al douăzecilea an, eram în fortăreața Susei. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Cuvintele lui Nehemía, fiul lui Hacalía. În luna Chișléu, în al douăzecilea an, eram în fortăreața Súsa. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chișleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19311 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. Și a fost așa: În luna Chișleu, în anul al douăzecilea, când eram în Susa, capitala, Gade chapit la |
Când Artaxerxe împlinea Ani douăzeci de când domnea, Eram paharnic așezat În slujbă, pentru împărat. În șirul lunilor din an, Se potrivea luna Nisan. Vinu-n pahare, eu l-am pus Și împăratului l-am dus. De câte ori vin îi duceam, În față-i, trist, nu m-arătam; Însă atuncea, m-a zărit Și-a înțeles că sunt mâhnit.
Atunci, bărbații din popor – Din Iuda, cât și cei ce vin Din ramura lui Beniamin – Către Ierusalim plecară Și în trei zile se-adunară. Luna a noua se vădea Și-a douăzecea zi, din ea. Poporu-ntreg s-a adunat, Pe locul care s-a aflat În fața Casei Domnului. Din înălțimea cerului, O ploaie rece picura Și tot poporul tremura De frica Domnului Cel Sfânt, Dar și de ploaie și de vânt.
Din ziua-n care, așezat, Fusesem eu, de împărat, Drept dregător peste Iudei, Nici eu și nici toți frații mei Nu am cerut poporului, Venitul dregătorului. Când Artaxerxe împlinea Ani douăzeci de când domnea, Eu am fost pus drept dregător, Peste Iudei și țara lor. În rangu-acesta, eu am stat Ani doisprezece, ne-ncetat, Iar Artaxerxe se vădea Că ani treizeci și doi făcea, De când fusese așezat Pe scaunul de împărat. În timpu-acela, n-am primit Ceea ce mi s-a cuvenit, Căci n-am voit ca să iau eu, Nimic, de la poporul meu.