Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Nahum 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Aceia care vor avea Putința de a te vedea, Fugi-vor să se-adăpostească Și-n acest fel au să vorbească: „Ninive este nimicită! De tot, ajuns-a pustiită! Cine-o va plânge? Unde oare, Să ne-ndreptăm, în căutare De oameni care ar putea Ca mângâiere să îți dea?

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este pustiită! Cine o va plânge?». Unde să-ți caut mângâietori?“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Atunci toți aceia care te vor vedea, vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este distrus! Cine îl va plânge?» Unde să îți caut pe cei care să te consoleze?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Toți cei care te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: „Niníve este devastată! Cine o va plânge? Unde voi găsi consolatori pentru tine?”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va plânge?’ Unde să-ți caut mângâietori?”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și va fi așa: Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: S‐a pustiit Ninive! Cine o va boci? Unde să‐ți caut mângâietori?

Gade chapit la Kopi




Nahum 3:7
12 Referans Kwoze  

Ierusalime, oare cine, Milă, mai are-acum, de tine? Cine să te mai plângă, oare? Sau cine mai este, sub soare, Să vină în a ta cetate Spre-a te-ntreba de sănătate?


Aceste două lucruri, iată Că ți s-au întâmplat, deodată. Dar cine te va plânge, oare? Te plânge foametea cea mare, Dărăpănarea, pustiirea Cu sabia și nimicirea. „Cum pot ca să te mângâi Eu?”


La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”


„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?


„Voit-am ca să încercăm, Pe Babilon, să-l vindecăm, Însă el nu s-a vindecat! Să-l părăsim dar, de îndat’, Și fiecare dintre noi, În țara lui, să meargă-apoi, Căci iată că pedeapsa lui Atins-a-naltul cerului, Până la nori fiind urcată.”


Toți au fugit, înspăimântați, Țipând – de teamă încercați – Unii la alții: „Să fugim, În grabă, ca să nu pierim, Căci înghițiți, precum ei sânt, Vom fi și noi, de-acest pământ!”


Această prorocie, iată, Către Ninive-i îndreptată. Ea este cartea cea pe care, Naum, cel din Ecloș, o are.


Din astă pricină, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștii, a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Îl pedepsesc pe cel aflat În Babilon drept împărat. Țara am să i-o pedepsesc Și pe cei care-o locuiesc, La fel precum este știut Că în Asiria-am făcut.


Spre miazănoapte-Și va întinde El, al Său braț, și va cuprinde Asiria. Ninive n-are Nici o putință de scăpare, Căci prefăcut are să fie Într-o întindere pustie. Va fi doar un pământ uscat, Din care apa a secat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite