Nahum 1:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Cine poate sta în fața indignării Sale? Cine poate îndura mânia Lui? Furia Lui se revarsă ca focul, stâncile se prăbușesc înaintea Lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Cine se poate opune indignării Sale? Cine poate suporta violenta Lui mânie? Stâncile se prăbușesc înaintea Lui când Își revarsă marea supărare ca focul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ zain Cine poate sta înaintea indignării lui și cine se va ridica înaintea mâniei lui aprinse? heth Furia lui se revarsă ca un foc și stâncile se crapă dinaintea lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul și se prăbușesc stâncile înaintea Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Cine va sta înaintea mâniei sale și cine va rămâne înaintea aprinderii mâniei sale? Furia sa se va vărsa ca focul și stâncile crapă înaintea lui.

Nahum 1:6 Referans Kwoze

Ieremia 10:10

Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”

Maleahi 3:2

Dar cine, însă, va putea Ca în picioare să mai stea, La arătarea Domnului, Când o să vină ziua Lui? Ca și leșia cea pe care Cel ce e-nălbitor o are Și precum focul de cuptor Ce îl aprinde-un topitor, Domnul – atunci – are să fie, Când a Lui zi are să vie.

Nahum 1:2

Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.

Psalmi 76:7

Au adormit. Ce-nfricoșat Ești Doamne, în mânia Ta! Cine-mpotrivă, Îți va sta?

Езекиел 30:16

Voi pune foc Egiptului Și spaimă-n sânul Sinului. În No, voi face-o crăpătură Și-l voi deschide prin spărtură; Iar Noful fi-va cucerit, Căci peste el va fi venit – Chiar ziua, în amiaza mare – Vrăjmașul său, cel crunt și tare.

Plângerile 4:11

Domnul sleitu-Și-a urgia. Vărsat-a, în Sion, mânia Și-n temelii i-a pus un foc, Pentru a-l mistui pe loc.

Plângerile 2:4

Ca un vrăjmaș Și-a încordat Arcul. Dreapta Și-a ridicat, La fel ca un asupritor. Ce-a fost plăcut privirilor – Îndată – El a prăpădit. Urgia Lui s-a repezit Precum un foc mistuitor Și a căzut necruțător, Asupra cortului pe care Fiica Sionului îl are.

Isaia 27:4

Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.

Isaia 10:16

De-aceea, Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Are să îi înfrunte firea Și va trimite ofilirea, Printre războinicii ce-i are. Va izbucni un pârjol mare, Iar de dogoarea focului, Pieri-vor toți aleșii lui.

Psalmi 90:11

Dar cine oare, seamă ține – Așa după cum se cuvine – Vreodată, de a Ta mânie Și de nespusa ei tărie? Sau cine ia în seamă, oare, A Ta urgie arzătoare – Așa după cum se cuvine – Ca să se teamă-apoi, de Tine?

Psalmi 2:12

Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.

1 Regi 19:11

Domnul i-a zis, prorocului: „Te-așază-n fața Domnului, Pe munte, sus!” El a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie-n peșteră ședea Atuncea când, pe lângă ea, Trecut-a Domnul. La-nceput, Un vânt puternic a trecut. Acel vânt, munți, a despicat Și stâncile le-a sfărâmat. Dar în acel puternic vânt Nu se aflase Cel Prea Sfânt. În urma vântului cel tare, Pornit-a un cutremur mare. Nici în cutremurul iscat, Nu era Cel Prea Sfânt, aflat.

Revelația 16:8

Îngeru-al patrulea, și el, Cu-al său potir, făcu la fel. Atâta doar că l-a luat Și, peste soare, l-a vărsat. Dogoarea care s-a pornit, Nicicând nu s-a mai pomenit, Iar soarele, cu focul lui, A ars fața pământului Și pe locuitorii care Pe-ntinsul său, acesta-i are.

Revelația 16:1

„Un glas, apoi, am auzit, Care, din Templu, a ieșit, Iar celor șapte îngeri care Erau afară-n așteptare, Le zise astfel: „Să plecați, Căci trebuie ca să vărsați Potirele, cari șapte sânt, Purtând mânia Celui Sfânt, Asupra-ntregii lumi, îndat’!”

Revelația 6:17

Căci iată, ziua a venit, În care s-a dezlănțuit Mânia Lui, și cine oare, Poate rămâne, în picioare?”

Iov 40:11

Valul mâniei să ți-l lași Să-i spulbere pe cei trufași.

Psalmi 130:3

Nelegiuirile făcute, Dacă ar fi mereu ținute ‘Naintea Ta, cine-ar putea, Oare-n picioare, ca să stea?

Isaia 13:13

Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.

Isaia 66:15

„Domnul, ca și un foc, apare. Sunt, un vârtej, ale lui care. Jeratic, e mânia Lui Și-n flăcări ale focului Și-a preschimbat cuvântul care Fusese spus spre-amenințare.

Ieremia 21:12

„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!

Езекиел 7:8

Acum, Îmi voi vărsa urgia Și Îmi voi potoli mânia. Voi judeca faptele rele Și-ți dau pedeapsă, după ele. Toate minciunile rostite Au să îți fie pedepsite.

Езекиел 21:31

În contra ta are să vie Focul, aprins de-a Mea urgie Și-a Mea mânie înfocată Asupra ta va fi vărsată. Pradă te dau, acelor care Doar sfâșie fără-ncetare Și cari, mânați de a lor fire, Lucrează numai nimicire.

Езекиел 39:6

„Voi pune foc Magogului Și-asemenea poporului Cari locuiește, liniștit, Peste ostroave răspândit, Pentru ca astfel să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.

Țefania 2:2

Până când nu se împlinește Asupră-ți hotărârea dată – Ca pleava trece vremea, iată – Până nu vine ziua Lui, Ziua mâniei Domnului!

Maleahi 4:1

„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Iov 9:5

Atuncea când e mâniat, El mută munții. Zdruncinat,

Iov 26:11

Se mișcă stâlpii cerului, Speriați de-amenințarea Lui.

Psalmi 76:8

Din înălțimi, Tu ai rostit Ce-ai hotărât. S-a îngrozit Pământu-ntreg și a tăcut,

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

Plângerile 2:3

Mânia Lui a izbucnit, Aprinsă, și s-a prăvălit Ca să doboare-n acest fel, Puterile lui Israel. El și-a tras dreapta înapoi, Când Israelul, în război, Era cu cei ce-l dușmăneau Și cari ai săi vrăjmași erau. Văpaie-n Iacov a aprins, Iar focul iute s-a întins, Căci cu furie se-ntețește Și tot, în juru-i, mistuiește.