15 Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…
15 Iată pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, ale celui ce vestește pacea! Iuda, celebrează-ți sărbătorile și împlinește-ți jurămintele, căci cel ticălos nu te va mai invada, va fi nimicit cu desăvârșire.
15 Se văd (mergând) pe munți picioarele celui care aduce vești bune. El este acela care vestește pacea! Iuda, celebrează-ți sărbătorile și respectă-ți jurămintele; pentru că cel păcătos nu te va mai invada; ci va fi total distrus.
15 Iată pe munți picioarele solului care vestește pacea! Prăznuiește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârșire…
15 Iată, pe munți picioarele celui ce aduce veste bună, care vestește pacea! Fă‐ți, Iudo, sărbătorile, împlinește juruințele: căci prin tine nu va mai trece Belial, este stârpit cu totul.
Frumoase sunt, pe munți, în zare, Picioarele acelui care Vești bune-aduce și grăbește Pentru că pacea o vestește. Frumoase sunt, în depărtare, Picioarele acelui care Aduce, peste-ntreaga fire, Vești bune, despre mântuire! Către Sion, el se grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Al vostru Domn și Dumnezeu Împărățește, tot mereu!”
Și cum să propovăduiască, Dacă nu-s puși ca să vestească? Din astă cauză, s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris: „Frumoase-s, la înfățișare, Picioarele acelor care, Vești despre pace-mpărtășesc, Sau Evanghelia o vestesc.”
Dar îngerul a cuvântat: „Fiți fără teamă, căci sosesc, La voi, ca să vă-mpărtășesc O veste bună, ce-o să fie Prilej de mare bucurie, Pentru noroadele-ntristate!
Vei ști atunci, precum că Eu Sunt al vost’ Domn și Dumnezeu! Veți ști că în Sion Eu sânt Și stau pe muntele Meu sfânt! Ierusalimul, să se știe Precum că sfânt are să fie! Nicicând, străini de orice fel, Nu vor mai trece-atunci, prin el!
„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.
O, de-ar fi Domnul lăudat, Pe tot pământul, ne-ncetat, Pentru-a Lui bunătate mare, Pentru minunile pe care El le-a făcut printre cei vii, Pentru ai oamenilor fii!
„Iată acum, zilele care Mai sunt zile de sărbătoare, Pe cari le veți vesti-nainte Și veți avea adunări sfinte, Mai dinainte pregătite, La vremurile potrivite:
„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Iată acum, zilele care, Domnul le vrea, de sărbătoare, Pe cari le veți vesti-nainte, Și veți avea adunări sfinte:
Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”
Sionului, Eu i-am vorbit – Eu, Cel dintâi – și am rostit: „Iată-i!” Ierusalimului I-am mai vorbit și i-am zis lui: „Am să-ți trimit un vestitor, De bune vești aducător!”
Pustia și, de-asemenea, Cetățile ce sunt în ea Să își înalțe glasul, iar! Satele-n care stă Chedar Să își înalțe al lor glas! Aceia care au rămas Locuitori ai stâncilor, Să își înalțe glasul lor, Săltând de mare veselie! Să chiuie, de bucurie, Crestele munților, mereu!