32 Dar ascultați-Mă pe Mine, Căci Eu vă spun că, orișicine, Soția, o să-și părăsească, Îi dă prilej să preacurvească. Încă ceva, vreau să se știe: Din pricină de preacurvie, Poți să îți lași a ta femeie. Însă, cel care o s-o ieie Pe cea lăsată de bărbat, A preacurvit – deci e păcat.”
32 Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, dintr-un alt motiv decât cel al preacurviei, o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătorește cu o femeie divorțată comite adulter.
32 Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, exceptând cazul în care ea comite adulter, îi oferă posibilitatea să comită adulter. Iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată, comite adulter cu ea (față de fostul ei soț).
32 Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter și oricine se căsătorește cu una lăsată comite adulter.
32 Eu vă spun însă că oricine îşi părăseşte soţia, în afară de cazul în care ea trăieşte în desfrâu, îi dă prilej să devină adulteră. Iar cine ia de soţie pe cea divorţată, devine adulter.
32 Dar Eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.
Că dacă se căsătorește – Atâta timp cât îi trăiește Soțul, cu care-i măritată – Cu-n alt bărbat, ea e chemată Preacurvă. Însă, dacă moare Primul bărbat, nu este oare, De către Lege, dezlegată? Ba da, și-n urmă, măritată Dacă va fi cu-n alt bărbat, Acest fapt nu-i considerat Precum că este drept curvie, Iar ea, preacurvă, n-o să fie.
Cel ce nevasta-și părăsește – Și ia pe alta – preacurvește. Acela care s-a-nsurat, Cu cea lăsată de bărbat, La fel, și el păcătuiește, Pentru că astfel, preacurvește.”
Nevasta, peste trupul ei, Nu stăpânește – dragii mei – Ci stăpânește-al ei bărbat. La fel, cu soțul, s-a-ntâmplat: Nu-i el stăpânul trupului – Stăpână, e nevasta lui.