Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Veniră și mulți Farisei – De-asemenea și Saduchei – Dorind să fie botezați. „De cine sunteți învățați – Pui de năpârci! – ca să fugiți Și încercați să ocoliți, Astfel, mânia viitoare?!” – Le-a zis Ioan. „Prin fapte are

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Dar, când a văzut că mulți farisei și saduchei vin să primească botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de mânia care vine?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dar Ioan a observat că veneau mulți farisei și mulți saduchei să fie și ei botezați. Atunci el li s-a adresat astfel: „Pui de vipere, cine v-a spus că așa puteți să evitați pedeapsa pe care urmează să v-o administreze Dumnezeu?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Văzând că mulți dintre farisei și saducei veneau la botezul lui, le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învățat să fugiți de mânia care vine?

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Când a văzut că mulţi farisei şi saduchei veneau să fie botezaţi, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Dar când a văzut pe mulți din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?

Gade chapit la Kopi




Matei 3:7
49 Referans Kwoze  

Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


Și să Îl așteptați, mereu, Pe Fiul Său, din cer, de sus – Adică, pe Hristos Iisus, Pe care, El L-a înviat, Când, dintre morți, L-a ridicat – Prin care, izbăviți, apoi, De-a Lui mânie, suntem noi.”


„Mânia Domnului pornește, Din cer, și se descoperește Față de cei ce nu-L cinstesc, Față de cei ce săvârșesc Nelegiuiri, voind să fie Înăbușit, în silnicie, Întregul adevăr, mereu.


Pui de năpârci! Șerpi ce sunteți! Cum credeți, oare, că puteți Scăpa de-a gheenei vâltoare, Deci de pedeapsa viitoare?


Cu-atât mai mult, să știți apoi, Că dacă suntem socotiți, Acum, cu toți, neprihăniți, Prin al Său sânge, tot prin El, Noi, mântuiți, vom fi astfel, De a lui Dumnezeu mânie, Care e gata ca să vie.


Abia plecară Fariseii, Că și sosiră Saducheii – Cei cari nu cred în înviere – Și-au mers, pân’ la Iisus, spre-a-I cere Un sfat. Unul din ei a zis:


Iisus le-a spus: „Atenți să fiți, De-un aluat să vă feriți: De cel al Fariseilor, Precum și-al Saducheilor.”


Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.


Erau prezenți și Farisei Care L-au auzit și-apoi, I-au zis: „Doar orbi, n-om fi și noi!”


Fugiți din Babilon! Cătați, Cu viață, astfel, să scăpați, Să nu pieriți și voi la fel, Atuncea când pieri-va el! Căci este ziua cea pe care Domnul o vrea, de răzbunare! Plăti-va, Babilonului, Precum au fost faptele lui.


„Cui trebuie să îi vorbesc? Pe cine, martor, să-l găsesc?” Urechea lor surdă se-arată, Căci împrejur nu e tăiată. În stare nu-s să ia aminte, Iar ale Domnului cuvinte Sunt o ocară pentru ei, Pentru toți oamenii acei.


Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.


S-adaug, cum că ar putea Iudeii – de au să voiască – Acuma, să mărturisească, Pentru că bine știu că eu Trăit-am ca un Fariseu, În felu-n care o cerea Strâmta partidă ce-o avea Religiunea noastră. Iată,


De-aceea, zic: vegheați mereu Și amintiți-vă că eu, Trei ani întregi, neîncetat, Zile și nopți, sfaturi am dat, La fiecare dintre voi.


Atunci, unii din Farisei – Care-au crezut – s-au ridicat, Din locurile-n care-au stat, Spunându-le, celor din jur, Cum că tăierea împrejur, De Neamuri, trebuie făcută, Și-asemeni, trebuie ținută Legea lui Moise, negreșit.


Dar iată că preotul mare, Cu toți ai săi, deci cu cei care Alcătuiau gruparea lor – Partida Saducheilor – De pizmă plini, s-au ridicat


Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.


Acei care îl întrebau, Trimiși, de Farisei, erau.


Deci, Fariseu-n rugăciune, În sine, a-nceput a spune: „O, Dumnezeul meu Cel Sfânt, Îți mulțumesc, că eu nu sânt La fel ca alții: hrăpăreți Și preacurvari, răi, ori nedrepți, Sau ca acest vameș sărman!


Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,


Doar învățații Legii. Ei, Cu cărturari și Farisei, Prin faptul că nu au primit Botezul, au zădărnicit Planul făcut de Dumnezeu.


Abia plecară Fariseii, Că și sosiră Saducheii – Cei cari nu cred în înviere – Voind să ceară o părere, De la Iisus. Unul a zis:


Furioși că n-au făcut nimic, Au încercat un șiretlic: Irodieni și Farisei, Trimis-au la Iisus, iar ei Să-ncerce, curse, a-I întinde, Cu vorbe, ca să-L poată prinde.


Le-a dat în grijă și le-a spus: „Neîncetat, atenți să fiți: De-un aluat să vă păziți – De cel al Fariseilor


Când auziră Fariseii Cum au pățit-o Saducheii – Cum gura li s-a astupat – S-au strâns cu toți și-au încercat


Iisus, când pilda a sfârșit, Toți Fariseii s-au gândit Cum ar putea ca să-I întindă Curse, cu vorba ca să-L prindă.


Mulți Farisei, la rândul lor, Au spus: „Omul Acesta poate, Cu Belzebul, dracii, a-i scoate – Desigur, doar cu domnul lor!” Atuncea, Fariseilor,


Aminte să luați acum: În cer, nu veți intra oricum! Neprihănirea voastră, dacă Nu are ca să o întreacă Pe cea a cărturarilor Și pe a Fariseilor, Cu neputință o să fie Să mergeți în Împărăție.”


Ouă de basilic clocesc Și pânze de paing urzesc. Din ale lor ouă, cumva, Dacă mănâncă cineva, Are să moară de îndat’. Dacă cumva, un ou, a spart, Din el, încredințat să fie Că o năpârcă o să vie.


De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Discipoli-I, L-au înștiințat: „Știi? Fariseii au aflat, Acuma, în a Ta vorbire, O pricină de poticnire.”


Cel cari de lege e lipsit, Doar pe cel rău l-a preamărit; Astfel, mânia îi stârnește Aceluia ce o păzește.


Grăbiți, veniră Fariseii – Îi însoțeau și Saducheii – Vrând, lui Iisus, să Îi vorbească. Gândind ca să Îl ispitească, Un semn, din ceruri, I-au cerut.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite