Matei 3:12 - Biblia în versuri 2014

¹² În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² El Își are în mână furca de treierat; Își va curăța aria și Își va aduna grâul în hambar. Pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Tot El este Cel care are în mână lopata cu care va vântura grâul. Astfel, pleava va fi separată de grâu. Acesta va fi adunat în grânar, iar pleava va fi arsă de El într-un foc care nu se stinge niciodată.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Lopata de vânturat este în mâna lui și va curăța aria sa: va aduna grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹² El are lopata în mână şi Îşi va curăţa aria, va strânge grâul în hambar, iar pleava o va arde în foc de nestins.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Matei 3:12 Referans Kwoze

Maleahi 4:1

„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 13:30

Vor crește dar, alăturea, Până la seceriș. Atunci, La lucrători, le dau porunci: „Întâi, neghină s-adunați. În snopi, doresc, să o legați, Pentru că-n foc o aruncăm; Iar grâul o să-l adunăm – Un bob, nu vom pierde, măcar – Și-l punem în al meu grânar.”

Luca 3:17

Curând, El vine! Să lucreze, În a Lui arie, e gata! În mână, Își are lopata: Va curăța ogorul, iar Grâul, îl strânge, în grânar, În timp ce pleava, adunată, În flăcări, fi-va aruncată.”

Ieremia 51:2

Al Babilonului popor, De vânători, va fi vânat. Aceștia-l vor fi atacat Și țara au să o golească. Asupră-i, au să năvălească, Atunci când peste a lui fire Aduc o zi de nimicire.

Isaia 41:16

Pleava. Tu le vei vântura, Iar ele, risipite, sânt, Luate de-un vârtej de vânt, Furios, ce le va spulbera. Tu, însă, te vei bucura, Te vei făli, mereu, cu Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Matei 13:41

Atuncea, Fiul omului Trimite-va îngerii Lui, Să smulgă, din Împărăție, Orice lucrare ce-o să fie O pricină de a greși Și pe cei cari vor săvârși Fărădelegi; vor fi luați

Psalmi 1:4

Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.

Ieremia 7:20

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”

Ioan 15:2

El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.

Ieremia 15:7

Iată că am găsit cu cale, Să-i vântur, la porțile tale Și pe lopată am să-i iau, Căci să-i lipsesc de fii, Eu vreau. Am să îl pierd pe-al Meu popor, Căci este neascultător Și pentru că nu a urmat Drumul pe cari l-am îndreptat.

Ieremia 17:27

Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”

Isaia 30:24

Iar boii și ai tăi măgari Mânca-vor doar nutrețuri cari Se dovedesc a fi sărate Și-alese, căci sunt vânturate De ciur, precum și de lopată, Pentru a fi hrană curată.

Isaia 17:13

Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

Isaia 5:24

De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Isaia 1:31

Ca și un câlț va fi cel care Considerat e drept om tare. Lucrarea lui, de-asemenea, Ca o scânteie va părea. Ard împreună, amândoi, Și nimeni nu-i va stinge-apoi.

Psalmi 35:5

Acei care-mpotivă-mi sânt, Să fie ca și pleava-n vânt Și îngerul lui Dumnezeu Să îi gonească tot mereu!

Iov 21:18

Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.

Matei 13:43

Cei drepți, atunci, la Tatăl lor, Ca soarele, străluci-vor. De-aveți urechi de auzit, Să înțelegeți ce-am vorbit!”

Amos 9:9

Voi porunci și vânturată Are să fie casa care Neamul lui Israel o are, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Precum sunt grânele-așezate În ciur, spre a fi vânturate Ca nici un bob din câte sânt Să nu ajungă pe pământ, La fel, vântur casa pe care Neamul lui Israel o are!

Osea 13:3

De-aceea, fi-va a lor viață, Ca norul cel de dimineață, Ca roua care e zvântată, Ca pleava cea de vânt purtată, Ca fumul care a ieșit Din horn și-apoi s-a risipit.

Ieremia 4:11

În acel timp, poporului Și-apoi Ierusalimului, Li se va spune ăst cuvânt: „Dinspre pustiu, suflă un vânt, Pe drumul fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are. Vântul acesta, arzător, Nu e un vânt folositor La vânturarea grâului Sau pentru curățirea lui.

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Isaia 27:4

Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.

Matei 13:42

Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților.

Luca 3:16

„Botez, cu apă, v-am adus, Dar Cel care în urmă-mi vine, E mai puternic decât mine. Iar eu vă spun – luați aminte – Cureaua-I, de la-ncălțăminte, Să I-o dezleg, vrednic, nu sânt. Când va veni, cu Duhul Sfânt Și foc, are să vă boteze.

Isaia 28:28

Grâu-i bătut – adevărat – Dar nu se bate ne-ncetat. Cu car și cai, treci peste el, Dar nu îl sfarmi, în acest fel.