Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 27:54 - Biblia în versuri 2014

54 Sutașul, cei care-L păzeau Și toți cei care se aflau, Pe deal, în preajma lui Iisus, Cuprinși de-o cruntă groază-au spus: „A fost, precum a zis mereu: A fost Fiul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

54 Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

54 Centurionul și cei care păzeau pe Isus împreună cu el, s-au speriat foarte mult în timp ce observau cutremurul și tot ce s-a întâmplat. Ei au zis: „Suntem siguri că Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

54 Atunci centurionul și cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat și au spus: „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

54 Centurionul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

54 Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi




Matei 27:54
22 Referans Kwoze  

Sutașul care L-a păzit, A spus, văzând că a murit: „A fost, precum a zis mereu: A fost, Fiul lui Dumnezeu.”


Sfârșind hainele-I de-mpărțit, Soldați-au stat și L-au păzit.


În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Însă, sutașul i-a oprit, Căci el, pe Pavel, a voit Să-l scape-n acest fel. A dat Porunci, spunând ca, imediat, Aceia care știu și pot, Să plece, către țărm, înot.


Către Italia, apoi, S-a hotărât, să mergem noi. Pavel, atunci, a fost luat – Cu alți câțiva cari s-au aflat Închiși – și dați unui sutași Din fruntea cetei de ostași Augusta. Iuliu, s-a numit Acel sutaș. La Adramit,


Apoi, chemat-a doi sutași, Și spuse: „Pregătiți ostași! Vreau, două sute, să aveți, Gata – la noapte – să puteți, La ceasul trei, ca să porniți. La drum, voi fi-veți însoțiți, De două sute sulițari, Bine-narmați, pe lângă cari Și șaptezeci de călăreți. Pân’ la Cezaria, aveți A merge.” Le-a mai poruncit,


Ostași, acesta a luat, Câțiva sutași, și-a alergat La Templu. Toți, când l-au văzut, Pe Pavel nu l-au mai bătut;


În Capernaum, a intrat Iisus, când s-a apropiat, Cu greu, un biet sutaș, de El,


Ispititorul, că-I slăbit, Grabnic s-a dus și I-a vorbit: „De ești Fiul lui Dumnezeu, Iată ce-ți voi propune eu: Să poruncești pietrelor – dacă În stare ești – pâini, să se facă!”


Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.


Iar duhul ce L-a-nsuflețit, Duh de sfințenie-i dovedit Și-I arătat prin el, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu, Prin învierea morților. Deci, Evanghelia, fraților, Vorbește de Hristos Iisus – Al nostru Domn – ce ne-a adus


Îndată, Pavel a chemat, Pe un sutaș, și-a cuvântat: „La căpitan, îl însoțește, Pe acest tânăr, căci voiește, Ceva, a-i spune.” Imediat,


Pe-atuncea, în Cezaria, Trăia un om, cari se numea Corneliu. El era sutași, Fiind din ceata de ostași „Italiana”. Tot mereu,


Ascultători-au fost pătrunși, De aste vorbe, și străpunși De ele-n inimi, s-au simțit, Căci ziseră: „Noi am greșit! Dar ce să facem, fraților?”


„Luați-L voi!” – zise Pilat – „Căci, nici o vină, n-am aflat, În El!” Iudei-au spus apoi: „O Lege, însă, avem noi Și, după Lege, omu-Acel E vrednic ca să moară! El, Pe Sine, S-a făcut, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Furioși, atunci, și-au întrebat: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu?!” „Da!”, le-a răspuns Iisus, „Sunt Eu!”


Râzându-I batjocoritor: „Ești Regele Iudeilor! Tu, care-ai spus că Templu-l strici, Dar în trei zile, îl ridici, Acum, ai face foarte bine, Ca să Te mântui și pe Tine! De ești Fiul lui Dumnezeu, Deloc n-are să-Ți fie greu, Ca, de pe cruce, să cobori – Noi credem, iar Tu n-ai să mori!”


Iisus tăcea, privind în jur. Preotu-a zis atunci: „Te jur Pe Dumnezeu cel viu, că-I ești Fiu și Hristos, cum ne vorbești!”


Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Pământul s-a cutremurat Și stâncile s-au despicat; Tot cerul fost-a zguduit, Domnul Iisus când a murit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite