Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 26:70 - Biblia în versuri 2014

70 „N-am fost! Și nu-i adevărat! Nu știu ce spui” – s-a lepădat Petru, în fața tuturor.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

70 Dar el a negat înaintea tuturor, zicând: ‒ Nu știu despre ce vorbești!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

70 El s-a dezis în fața tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să spui!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vorbeşti.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.”

Gade chapit la Kopi




Matei 26:70
17 Referans Kwoze  

Așadar, cel care gândește Că în picioare se găsește, Atent să fie, ca să vadă, În jurul său, și să nu cadă.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Faptul acest e-adevărat: Primele ramuri s-au tăiat, Căci necredință au vădit, Iar tu acuma, negreșit, Stai, prin credință, în picioare. De ce să te mândrești tu, oare? Nu te-ngâmfa, ci, tot mereu, Teamă să ai! Căci Dumnezeu,


Petru, din umbră, L-a urmat, Pân’ la Caiafa și-a intrat În curțile preotului, Șezând, apoi, cu-aprozii lui, Sfârșitul să îl urmărească.


Toate, acum, s-au întâmplat, Spre-a se-mplini ce a fost scris, Ceea ce prin proroci s-a zis.” Toți ucenicii au fugit, Lăsându-L singur, părăsit, În mâna cetei de tâlhari Și-a preoților celor mari.


Un ucenic a încercat Să-I sară-n ajutor. Grăbit, A scos sabia și-a lovit Pe-un om, chiar lângă el aflat. Astfel, urechea i-a tăiat, Unui rob al preotului.


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


De cine, oare, te sfiai? De cine, oare, te temeai, Când M-ai uitat și negreșit, Necredincioasă te-ai vădit? De Mine n-ai vrut a te teme, Căci Eu tăceam de multă vreme.


Frica de om s-a arătat Cursă, celui ce s-a speriat; Dar cel ce crede-n Dumnezeu, Neînfricat va fi, mereu.


Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.


Acela care-a arătat Încredere-n inima lui, E-asemenea nebunului; De-acel cari în înțelepciune Umblă mereu, se poate spune Că o să fie mântuit.


Petru, în curte, s-a aflat, Cu alții stând, când, observat, Fost-a de-o slujnică. La el, Aceasta merse: „Cu Acel Iisus, venit din Galileea, Și tu ai fost!” – i-a zis femeia.


Când a ieșit însă-n pridvor, O alta l-a zărit și-a spus: „Și-acesta fost-a cu Iisus!”


Petru, însă, s-a lepădat, Zicând: „Nu este-adevărat! Nu Îl cunosc, pe omu-Acel!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite