Matei 26:37 - Biblia în versuri 2014

³⁷ Luă pe Petru – dintre ei – Și pe fiii lui Zebedei. Mâhnit, El S-a simțit deodată, Iar către cei trei zise: „Iată

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³⁷ I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁷ A luat cu El pe Petru împreună cu Iacov și Ioan care erau fiii lui Zebedei. Atunci Isus a trecut printr-o mare agonie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁷ Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁷ L-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu şi a început să se întristeze şi să se mâhnească foarte tare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁷ A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare.

Matei 26:37 Referans Kwoze

Matei 4:21

La drum, cu toții au pornit Și alți doi frați au întâlnit: Pe Iacov al lui Zebedei, Și pe Ioan. Frații acei, Pe o corabie, erau, Cu tatăl lor, și își cârpeau Năvoadele. Când i-a chemat

Matei 17:1

Iisus, cu Sine, a luat Trei ucenici, și S-a urcat Pe-un munte. Fost-a însoțit De Petru, Iacov, și-a venit Cu ei, Ioan, fratele lui.

Marcu 5:37

Cu Petru, Iacov și Ioan,

Ioan 12:27

E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Matei 20:20

Atunci, soața lui Zebedei – Urmată de feciorii ei – De Domnul, s-a apropiat, În fața Lui s-a închinat, Să-L roage pentru fiii ei.

Matei 4:18

Pe lângă mare a trecut Iisus. Acolo, i-a văzut Pe Simon – Petru poreclit – Și pe Andrei, la pescuit, Pentru că ei pescari erau. Tocmai atuncea, aruncau O mreajă-n mare, când chemați Au fost, de Domnul, cei doi frați: