Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 26:11 - Biblia în versuri 2014

11 Pe cei săraci, voi i-ați avut Și îi aveți cu voi, mereu. Pe Mine, însă, vă spun Eu, Nu-ntotdeauna Mă aveți.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi; dar pe Mine nu Mă aveți mereu (ca acum).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.

Gade chapit la Kopi




Matei 26:11
16 Referans Kwoze  

Întotdeauna – să se știe – Săraci, în țară, au să fie. De-aceea, azi, când vă vorbesc, Eu, tuturor, vă poruncesc: Deschideți mâna, ne-ncetat, Față de-al vost’ frate aflat În strâmtorare și-n nevoi, Față de cei care, la voi, Săraci vor fi și, negreșit, Față de cel ce e lipsit.”


Pe toți sărmanii i-ați avut – Și îi aveți – mereu, cu voi. Astfel, puteți, oricând apoi, Ca să le faceți numai bine, Neîncetat. Însă, pe Mine, Nu-ntotdeauna Mă aveți.


Pe cei săraci, voi i-ați avut Mereu alături – și-i aveți. Pe Mine, însă, nu puteți Cu voi, mereu, a Mă avea.”


Venit-am, de la Tatăl Meu, Și-n astă lume, am intrat. Curând, lumea, voi fi lăsat Și-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”


„Acum, Mă duc, precum v-am zis, La Cel ce-n lume M-a trimis; Și nimeni nu M-a întrebat: „Unde Te duci?” V-am arătat,


Puțin timp va mai fi trecut, Iar Eu nu voi mai fi văzut, De lume, doar voi veți putea, Atuncea, a Mă mai vedea. Cum Eu trăiesc, și voi – să știți – Asemeni, că o să trăiți.


Mă ascultați copilași: iată Că doar puțin, mai sunt, cu voi; O să Mă căutați apoi, Dar – cum le-am zis Iudeilor, Vă spun și vouă dragilor – Unde merg Eu, voi nu puteți, Cu nici un chip, să ajungeți.


De ceruri – trebuie să fie Până atunci când va să vie Acele vremi de așezare A lucrurilor, despre care, Din timpurile vechi, mereu, Ne tot vorbește Dumnezeu, Prin veacuri, prin acele voci, Din gura sfinților proroci.


Sunt Eu, în ei. Eu nu mai sânt, În lume, dar ei, pe pământ, Rămân, pe când Eu vin la Tine. Când rămânea-vor fără Mine, Tu, Tată Sfânt, să-i ocrotești Și-n al Tău Nume, să-i păzești, Pe cei pe cari Mi i-ai dat Mie, Pentru ca ei, una, să fie, Precum suntem și Noi, mereu.


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Căci unde-s adunați doi, trei, În al meu Nume, între ei, Cu siguranță sunt și Eu, Și-acolo este Dumnezeu.”


Acela cari, în lume, are O bogăție foarte mare – Și-l vede pe fratele său, Că-i în nevoie și-i e rău – Iar inima și-o va închide, Fără ca, mâna, a-i întinde, Cum va rămâne – întreb eu – În dragostea lui Dumnezeu?


Ne-au spus doar, ca să nu-i uităm, Pe cei săraci și încercăm Să facem cum ne-au sfătuit, Întotdeauna, negreșit.”


El zise ucenicilor: „De ce îi faceți supărare, Femeii ăsteia, voi, oare, Când, un frumos gest, a făcut?


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite