Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 22:5 - Biblia în versuri 2014

5 Nuntașilor nu le-a păsat: Unul, la holde, a plecat, Iar altul, la al său negoț.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la terenul lui, iar altul la afacerea lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar ei, fără să ia în considerare invitația lui, au plecat: unul la grâul lui din câmp, iar altul la comerțul lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dar ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui;

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.

Gade chapit la Kopi




Matei 22:5
21 Referans Kwoze  

Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Vor fi obraznici, îngâmfați, Înspre vânzare aplecați, Iubind plăcerile mereu, Mai mult decât pe Dumnezeu.


Umblarea după lucrul care Firea cea pământească-l are O să aducă, negreșit – Drept plată – moartea, la sfârșit. Pornind, însă, în căutare Să afli lucrurile care Sunt ale Duhului, găsești Pace și viață dobândești.


Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință?


Când de neprihănire-a spus Pavel, precum și de-nfrânare, De judecata viitoare, Felix îi zise îngrozit: „Azi e destul cât am vorbit. Du-te, căci o să mai vorbim, Când alt prilej o să găsim. Am să te chem și iar vom sta, Atenți, și te vom asculta.”


Dar alții, batjocoritor, Ziceau și arătau spre ei: „Sunt plini de must oameni-acei! Nu-i auziți? Nu-i vedeți oare?”


Bobul din spini e potrivit Cu omul care-a auzit Cuvântul, însă n-a luat Seama, lăsându-L înecat În visele averii lui Și-a-ngrijorării veacului.


Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu,


Atuncea, Iacov i-a adus Ciorbă de linte și i-a pus Și pâine lângă ea, pe masă. Esau părea că nici nu-i pasă De dreptul ce și l-a pierdut, Ci a mâncat și a băut.


Aflând, Lot n-a mai zăbovit – Cu ginerii lui a vorbit, Zicându-le: „Sculați-vă! Fugiți iute! Salvați-vă! Cetatea fi-va nimicită! Pedeapsa i-a fost stabilită, De Domnul, pentru ce-a făcut!” Dar ei au râs – nu l-au crezut.


Atunci, alți robi, el a trimis Și celor invitați le-a zis: „Iată, ospățu-i pregătit. Veniți! Cu drag, eu v-am poftit. Juncii și vitele-ngrășate Pentru ospăț, au fost tăiate.”


Ceilalți i-au prins pe robi, și toți Cei care-au fost la ei trimiși, Au fost bătuți și-au fost uciși.


Iisus a zis, către acei Ce fac negoț cu porumbei: „Scoateți afară, tot ce-aveți Adus aici, și nu faceți, Din Templele lui Dumnezeu – Din Casele Tatălui Meu – O casă de negustorie! Așa ceva, să nu mai fie, Nicicând, aici! Ați auzit?!”


Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite