Matei 22:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Iar împăratu-a poruncit: „Hei, slujitori! Iute-l legați Și-apoi, afară-l aruncați, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Atunci regele a zis slujitorilor lui: «Legați-i mâinile și picioarele! Luați-l și aruncați-l în întunericul de-afară. Acolo va fi plâns și chin.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Atunci regele a zis slujitorilor: «Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Matei 22:13 Referans Kwoze

Matei 8:12

Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”

Matei 25:30

Luați-l, pe-acest rob netrebnic, Rob ce s-a dovedit nevrednic! Din fața mea, doresc să piară! Să fie aruncat afară, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!”

2 Petru 2:17

Oameni-aceștia, fântâni, sânt, Adânc săpate în pământ, În care, apa nu se-adună. Ca norii sunt, duși de furtună, Căci pentru ei, a fost păstrată Doar negura întunecată.

2 Petru 2:4

Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.

2 Tesaloniceni 1:9

Parte-au să aibă – dragii mei – De o pedeapsă foarte mare, Cari este-o veșnică pierzare Din fața slavei Domnului, Precum și de la fața Lui,

Luca 13:28

Va fi un plâns sfâșietor Și o scrâșnire-a dinților, Când, pe Avram, o să-l zăriți, Isac și Iacov – însoțiți De toți prorocii Domnului – Stând în Împărăția Lui, La masă; iar, cât despre voi, Afară, scoși, veți fi apoi.

Matei 24:51

Atuncea, fi-va pedepsit: În două, el va fi tăiat Și-apoi, afară, aruncat – Acolo unde soarta lui E cea a prefăcutului, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”

Matei 13:50

Arunce în cuptoru-aprins – În focul cel veșnic nestins – Unde-i plânsul stăpânitor Și cu scrâșnirea dinților.

Matei 13:42

Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților.

Revelația 21:27

Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Fapte 7:54

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.

Matei 13:30

Vor crește dar, alăturea, Până la seceriș. Atunci, La lucrători, le dau porunci: „Întâi, neghină s-adunați. În snopi, doresc, să o legați, Pentru că-n foc o aruncăm; Iar grâul o să-l adunăm – Un bob, nu vom pierde, măcar – Și-l punem în al meu grânar.”

Matei 12:29

Cum fi-va, oare, jefuit Cel tare, când e atacat, Dacă, întâi, n-a fost legat?

Isaia 52:1

„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

Psalmi 112:10

Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.

Psalmi 37:12

Cei răi doar planuri născocesc, Față de cel neprihănit Și împotriva lui scrâșnesc,

Fapte 21:11

La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.”

Ioan 21:18

„Iată, îți spun adevărat: Când tu, mai tânăr, te-ai aflat, De unul singur te-ncingeai Și doar, unde ai vrut, mergeai. Dar când vei mai îmbătrâni, Altfel de timpuri vor veni: Atunci, mâinile-ți vei întinde, Iar brâul, altul ți-l va prinde Și vei fi dus, de omu-acel, Unde nu vrei – unde vrea el.”

Daniel 3:20

Ordin a dat, la slujitori, Ca pe cei trei ne-ascultători Să-i lege fedeleș, pe loc, Și-apoi să îi arunce-n foc. Slujbași-ndată i-au luat Pe cel care-i Șadrac chemat, Pe cel care-i Meșac numit Și pe-Abed-Nego, negreșit.