23 „Putem!”– I-au zis. „E-adevărat: Veți bea, și voi, paharul Meu. Cu-acel botez, cu care Eu, Curând, am să fiu botezat, Și voi veți fi; însă, de stat, La dreapta și la stânga Mea, Nu ține-acum, de nimenea, Ci doar de Bunul Dumnezeu. Deci, nu vă pot așeza Eu. Aceste locuri vor fi date Celor căror le-au fost păstrate.”
23 Isus le-a zis: ‒ Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar privilegiul de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu.
23 Iar El le-a zis: „Este adevărat că «veți bea paharul» Meu și că veți accepta «botezul» care-Mi va fi administrat; dar nu pot decide Eu cine să stea la dreapta și la stânga Mea; ci aceste locuri sunt rezervate pentru aceia cărora li le-a pregătit Tatăl Meu.”
23 El le-a zis: „Potirul meu îl veți bea, însă a sta la dreapta și la stânga mea nu ține de mine să dau, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit de Tatăl meu”.
23 Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu hotărăsc Eu, ci este pentru cei cărora le-a pregătit Tatăl Meu.”
23 Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”
Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.
Dar cinstea ce-o pretindeți voi – Să stați în juru-Mi amândoi, La dreapta și la stânga Mea – Nu o primește cine vrea. Această cinste-i dăruită Celui ce-i este pregătită.”
Când va sfârși alegerea, Celor, în dreapta Lui aflați, Le-a spune: „Binecuvântați Ai Tatălui Meu, hai, veniți, Căci trebuie să moșteniți Împărăția, pregătită, De când e lumea întocmită.
Însă, așa precum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris: „Lucruri, pe cari nu a putut Ochiul, ca să le fi văzut, Urechea nu le-a auzit, La inimă nu s-au suit, Așa sunt lucrurile care Gătite-s, pentru fiecare, De către-al nostru Dumnezeu, Pentru cei ce-L iubesc, mereu.”
Și dacă rang de fii avem, Atunci moștenitori suntem: Îl moștenim, pe Cel de Sus, Noi, împreună cu Iisus, Dacă-mpreună cu El știm, Cu-adevărat, să suferim, Ca să fim proslăviți apoi, Asemeni lui Hristos, și noi.
Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.
În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.
Nădejdea noastră – pentru voi – E neclintită. Am văzut, Precum că, parte, ați avut, De suferințe și durere; De-aceea, și de mângâiere – Iată – suntem încredințați, Că parte-aveți și voi, dragi frați.