19 În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.”
De-atunci, Iisus a început Ca să le facă cunoscut Ce va urma. Le-a spus că El Va părăsi locul acel, Că la Ierusalim pleca-va, Că își va pierde toată slava – Din pricina bătrânilor, Precum și a preoților Cei mai de seamă. Le-a mai spus Că-n temniță, El va fi dus, Iar după ce-o fi pătimit, Are să fie răstignit. Trei zile va urma să stea Mort, iar apoi, va învia.
Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,
De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.
Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”
La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.”
Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.
Irod – și straja ce-o avea – Față de El, dispreț vădea. Batjocuri doar, I-au arătat, Iar după ce L-au îmbrăcat În niște haine lucitoare, Râzând, apoi, plini de-ncântare, Au hotărât ca, de îndat, Să Îl trimită, la Pilat.
Când zorii au îndepărtat Al nopții văl întunecat, Cei mai de seamă din preoți, Cu cărturarii și cu toți Membrii Soborului, veniră, Degrabă, și se sfătuiră. Iisus a fost, apoi, legat Și dat pe mâna lui Pilat.
Din sală, mulți au început Să-L scuipe. Unii L-au bătut Cu pumnii. Alții Îl loveau Și, „Prorocește!”, Îi strigau. După ce L-au batjocorit, Aprozi-n palme, L-au primit.
Și omorât are să fie. A treia zi, când va să vie, Din morți, El fi-va înviat.” Discipolii s-au întristat – Când vorbele I-au auzit – Și foarte mult s-au necăjit.
Voind a fi pe placul lor, Pilat – marele dregător – Dorința, le-a îndeplinit. Baraba fost-a slobozit, Și-n timpu-acesta, pe Iisus, Să-L bată cu nuiele-a pus, ‘Nainte de-a fi răstignit.