6 «Dar tu, Betleeme, teritoriu al lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda, căci din tine va ieși un Conducător Care-l va păstori pe poporul Meu Israel»“.
6 «Tu, Betleem, nu ești deloc o zonă nesemnificativă din teritoriul (poporu)lui (numit) Iuda; pentru că din tine va proveni un Conducător care va îndruma și va ajuta poporul Meu, Israel.»”
6 «Și tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu ești cea mai mică dintre cetățile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieși stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél»”.
6 Şi tu Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti cu nimic mai prejos între cetăţile lui Iuda căci din tine va ieşi Conducătorul care va păstori poporul Meu Israel.”
6 ‘Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.’”
Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.
În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.
Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”
El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”
El are să le cârmuiască, Cu un toiag de fier, cu care, La va zdrobi, pe fiecare, Asemeni vasului de lut, De către un olar făcut. Putere-i dau, cum am și Eu Putere, de la Tatăl Meu.
Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”
El este Capul trupului Bisericii. Totul e-al Lui, Căci El este de la-nceput, El este Cel dintâi născut Dintre cei morți și-astfel, în toate, El are, doar, întâietate.
Când S-a născut, în vremea ‘ceea, În Betleemul din Iudeea, Iisus, Irod a-mpărățit Peste Israel. Au venit La el – deci la Ierusalim – Din est, trei magi și i-au spus: „Știm
Iuda, puternic – negreșit – Printre-ai săi frați, s-a dovedit. Din el, în vremea ce-a urmat, Un domnitor s-a întrupat. Iosif e cel ce a avut Dreptul de cel dintâi născut.
Are să facă Israel. Acel care-a ieșit din el – Care, din Iacov, S-a-nălțat – Domnește ca un împărat, Căci este un stăpânitor. Va prinde orice muritor Cari, din cetăți, va fi scăpat.”
Și-a doua oară, l-a-ntrebat: „Simone, al lui Iona fiu, Mă iubești tu, voiesc să știu?” Petru s-a întristat și-a spus: „Te iubesc Doamne!”, iar, Iisus, „Paște-Mi oițele!” – îi spuse.
Este un lucru dovedit, Că Domnul nostru a ieșit Din a lui Iuda seminție, Iar Moise – despre preoție – În ceea ce ăst neam privește, Nimic nu ne mărturisește.
Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”